Ştii, pentru că povestesc în stânga şi-n dreapta, fără a scăpa vreo ocazie, că nebunia celor 40 de ani, în cazul meu, s-a nimerit sa fie apicultura.
După ce anul acesta am trecut prin experienţe extraordinare, legate de această îndeletnicire, am concluzionat că tot vitorul meu, nu se poate altfel, voi petrece mult timp în preajma albinelor. Încă de la început am visat să am în grădină câteva buduroaie în care sa cresc albine, aşa cum cresc ele în natură de milioane de ani. La sfârşitul lunii septembrie 2011 visul meu face primul pas către realitate.
Ca să nu o mai lungesc, voi reveni oricum cu detalii pe parscurs, îţi prezint primul meu buduroi. Spun buduroi pentru că sună mai poetic aşa. De fapt, sunt buduroaie. Pentru că sunt trei. Şi de acum trebuie să mă apuc de muncă, pentru a face din ele o casă primitoare pentru albinele mele.
Aşa arată acum. Ţi-l voi prezenta şi pe parcurs, pe măsura ce lucrez la el, pentru a te bucura împreună cu mine.
Salut mestere, nu ai mai facut buduroiul?
Salut!
Intr-adevar nu l-am terminat. Din pacate am avut alte prioritati. Sper ca in primavara voi reusi sa populez cativa busteni pe care ii am pregatiti.
Tine aproape sa ii vezi cum se nasc 🙂
pai sa iti faci timp ca vb aia e frumos sa ai un buduroi cu albine in el, o sa vezi tu