Controlul iernarii

Iarna, coloniile de albine trebuie cat mai putin deranjate. Chiar si verificarile noastre, ale apicultorilor, atunci cand vrem sa ne asiguram ca ierneaza in conditii optime si ca totul este in regula, trebuie facute cu un deranj minim. Orice deranj, cat de mic, inseamna o agitatie inutila si daunatoare a cuibului de iernare.
Ca sa facem totusi observatiile necesare, pentru ca nici de izbeliste nu le putem lasa, avem doua posibilitati la indemana.

Ascultarea. Se face cu un stetoscop pozitionat la urdinis sau pe peretele lateral pe care este pozitionat cuibul(eu incerc astfel sa ghicesc si pozitia ghemului pe orizontala)
In lipsa stetoscopului se poate folosi un furtun subtire care sa poata fi introdus pe urdinis.
Daca si furtunul ne lipseste ascultarea se poate face lipind urechea de peretele stupului si ciocanind scurt in perete.

In functie de zgomotul pe care il scot albinele ne putem da seama de conditiile in care decurge iernarea.

– Zumzet slab, un fosnet abia auzit – posibil lipsa hranei
– Zumzet puternic, prelung, agitat – posibil lipsa regina sau un deranj extern al coloniei. Eventual un deranj cauzat de un soarece in interiorul stupului.
– Zumzet puternic vioi care inceteaza in cateva secunde – stare buna a coloniei

Verificarea consumului de hrana. In afara de ascultarea cuibului, o imagine a procesului de iernare ne putem face, in cazul stupilor cu soclu antivarroa, studiind subarul care pastreaza urmele de rosatura creata de cuib.

Rosatura

Mai sus, un subar care ne arata ca familia stransa pe 8 rame(7 intervale de albina) ierneaza corect. Fagurii de miere sunt consumati in prima treime din fata a ramelor, cu rosatura de granulatie fina.