Azi am o dedicatie muzicala pentru voi. Ce altceva ar putea face o mai buna reclama apiculturii si produselor apicole?
via: apiterapie.ro
Azi am o dedicatie muzicala pentru voi. Ce altceva ar putea face o mai buna reclama apiculturii si produselor apicole?
via: apiterapie.ro
Azi m-am apucat de turte energoproteice pe care trebuie sa le bag la albine, sper eu vineri daca prognoza este cat de cat pe aproape si va fi timp frumos.
Turtele le fac pe baza de polen, dupa reteta regretatului Gica Romanescu. Astfel turtele vor fi dintr-un amestec de miere, polen, protofil si zahar pudra.
Deja am amestecat de doua zile mierea cu polenul colectat in primavara special pentru acest lucru(stiti ca polenul folosit la hranirea albinelor poate proveni doar din sursa proprie, iar cine nu stie afla acum) si sper ca pana acum sa se fi mai “inmuiat”.
Intr-o cratita ceva mai mare, cea mai mare pe care am avut-o la indemana, nu ca ar fi fost destul de mare, am pus amestecul de miere si polen plus protofil peste zaharul pudra si am purces la mestecat, framantat pana am “nadusit”.
Ca sa termin amestecul de miere si polen dintr-un vas a trebuit sa fac trei sarje. Apoi am pus turtele in pungi si l-eam pregatit pentru “livrare”
Va pun mai jos cateva instantanee:
(Foto: arhiva personala | Pregatirea turtelor energoproteice)
(Foto: arhiva personala | Pregatirea turtelor energoproteice)
(Foto: arhiva personala | Pregatirea turtelor energoproteice)
2. Reteta de turta proteica, asa cum o stim de la “Nea Gica”
– 5 kg miere sau 4kg sirop invertit 4/1
– 5 kg zahar pudra
– 1 kg drojdie de bere
– 1 kg lapte praf
– 1 kg polen macinat
In mierea sau siropul cald (sub 35-40 de grade) se pune zaharul pudra apoi ceilalti componenti.Se amesteca bine,se pune in pungi de plastic si apoi pe rame.Pungile sa aiba 0,5-1 kg
(eu am folosit doar polen congelat recoltat in primavara din propria stupina, fara drojdie si lapte praf si am adaugat in plus protofil)
(Foto: arhiva personala | Polenizare la capsun)
In seara asta am dat de o stire care aduce noutati in domeniul comunicarii dintre plante si polenizatori.
Via Cernagor Nicolae care citeaza din the guardian pe un forum apicol aflam de rezultatele unor noi studii ale echipei de cercetatori de la University of Bristol.
Stim deja ca pentru a convinge albina sa o viziteze, pentru a efectua polenizarea care permite perpetuarea speciei, o planta se foloseste de floare ca de o capcana, in sensul bun al cuvantului, secretand nectar pentru a atrage albinele.
Mai stim ca albinele sunt atrase de floare prin diverse culori, prin diverse modele ale inflorescentei si prin diverse “arome” cat mai ispititoare pentru albine.
Iata ca mai nou apare ipoteza ca, exceptand cele de mai sus, intre floare si insecta apare si o comunicare prin campuri de curenti electrici care pot transmite insectei informatii despre cantitatea disponibila de nectar sau polen si daca floarea a mai fost deja vizitata anterior.
Apicultorii stiu ca albina colecteaza polenul prin atragerea acestuia de campul electrostatic al perisorilor, tavalindu-se practica prin polenul pe care ulterior il recupereaza de pe perisori si il transporta catre stup. Ipoteza imi pare astfel cel putin logica.
Azi 21 februarie 2013, la ACAR filiala Bucuresti a fost conferinta lunara, in cadrul careia au avut loc si alegerile pentru conducerea filialei. Din prima clipa cand am intrat pe poarta, mi-am dat seama ca e o intrunire deosebita. Cu greu am gasit un loc de parcare…
Sala aproape plina si prezidiul frumos aranjat la costum. Asa, ca pentru ocazii deosebite, de…
(Foto: arhiva personala | Conferinta lunara ACAR Bucuresti)
Marturisesc ca am mers la sedinta sa vad cum este reales fostul(deja) presedinte, Dl. Ion Popescu insa am avut un fel de surpriza. Adica asa… un fel de juma’ de surpriza. In sensul ca nu a mai fost ales presedinte, insa si-a ales Dumnealui un urmas 🙂
Certificat ulterior de membri bineinteles, conform statut, prin ridicare brusca de palma de apicultor.
Pana una alta, ii urez mult succes noului ales, Domnului Marian Patrascu si ii doresc sa fie la fel de respectat ca predecesorul, despre care nu prea am auzit multe de rau.
Restul conducerii ramane aceeasi ca si pana acum, fiindu-i reinnoit mandatul.
In afara de asta, de prin sala cateva luari de cuvant, mai mult “poezie”, culminand cu o “problema de suflet”, un moment vesel oferit de un domn care si la intalnirea de acum 2 saptamani(dintre Agrostar si reprezentanti ai ministerelor pe de o parte si apicultori de cealalta parte) m-a facut sa zabesc. Azi era suparat ca ACA nu se implica in a obliga fermierii sa planteze a doua cultura, dupa grau, de floarea soarelui cu un amestec furajer. Pentru ca, spunea dumnealui, “Mergeam intr-o zi pe drum si am vazut niste flori crescute pe marginea santului de la semnitele cazute de la treierat si erau asa frumoase… de aici mi-a si venit ideea”
Ma rog… un domn care nu vrea sa uite ca “partidul e-n toate” nu mai e valabil si ca fermierii au dreptul sa ii doara in fund de ce dorim sau visam noi.
La plecare, m-am procopsit si cu o lista de preturi(la tamplarie apicola) strecurata subtil de un coleg de sedinta si cu o revista aiuristica, “frumos” colorata, care pe coperta unu imi prezinta “satelitul extraterestru de pe orbita Terrei”
Acum, daca stau bine si ma gandesc, cam asa m-am simtit si eu in sala. Cam ca un satelit extraterestru evoluand in jurul planetei ACA 🙂
Saptamana aceasta, de luni 18.02 – pana vineri 22.02, particip la un seminar apicol sustinut de Massimo Carpinteri, presedinte de onoare al asociatiei italiene “Associazione Produttori Miele Piemonte – AsProMiele” cu titlul “Exploatatia apicola de mari dimensiuni”
(Foto: arhiva personala | Massimo Carpinteri)
Seminarul, organizat de Eurohonig cu sprijinul Teclem Prod SRL se anunta a fi interesant avand in vedere atat subiectele seminarului cat si prima impresie pe care mi-am facut-o la prima sedinta de azi.
Timp de 5 ore in fiecare din cele 5 zile vor fi abordate subiectele de mai jos:
1. Evolutii in apicultura moderna; trecerea de la activitatea adiacenta fermei agricole la intreprinderea apicola moderna.
2. Sisteme de mecanizare specifice pastoralului-conditie obligatorie pentru trecere la marea exploatatie apicola.
3. Modernizarea si mecanizarea laboratorului de extractie.
4. Metode de combatere a principalelor boli ale albinelor in Italia.
5. Selectia genetica a reginelor ca strategie de control in patologia albinelor.
6. Productia de roiuri artificiale si roiuri la pachet.
7. Standardele de calitate ale mierii in Uniunea Europeana.
8. Tehnologia de producere a polenului si a laptisorului de matca in Italia.
Voi incerca sa prezint si aici, in cateva cuvinte, subiectele din fiecare zi si lucrurile care imi vor parea a fi mai interesante.
Prima TV, spune lucrurilor pe nume intr-un reportaj introdus in cadrul stirilor de azi, la 18:33
Mesajul acesta ar trebui sa ajunga la urechile, in mainile si pe mesele tuturor specialistilor care, cu sau fara stiinta, fac un rau imens apiculturii.
Am dat azi, din intamplare, via zf.ro de un video de exceptie creat de japonezul Isao Hashimoto, care fixeaza pe harta lumii toate testele|exploziile nucleare de-a lungul timpului, din 1945 pana in 1998. In total 2053 de explozii nucleare. Privind harta respectiva nu poti sa nu te intrebi, “cat ne mai rabzi, pamantule?!”
Nu strica sa meditam, in fiecare zi, in fiecare ora, minut sau secunda, ce lume lasam copiilor nostri?
Va invit la un film, pentru a ne minuna impreuna de viata dintr-un stup de albine.
(Foto: arhiva personala | Mania Tower/City Center Pleven Bulgaria)
Sambata 09 februarie, dis de dimineata am dat cheie la masina si am purces catre depozitul Petrom din Jilava, de unde urma sa ma ia o masina catre Pleven. Am ajuns ceva mai devreme, asa ca a trebuit sa mai astept 15-20 de minute pana sa apara masina. Odata aparuta, oprirea scurta, imbarcarea si la drum!
Dupa o oprire scurta in vama la Giurgiu, de unde au mai urcat 2 apicultori din Braila, la ora 08:20 eram in Bulgaria.
Undeva in jur de ora 11:00 am ajuns in “City Center Pleven” 8, Ivan Mindilikov sq. Pleven 5800, locul de desfasurare al expozitiei apicole – XI International Exhibition-contracting “Apiculture – Pleven 2013”
Sub impactul primei impresii, odata pasind in interior, am ramas neplacut surprins de inghesuiala pe care am gasit-o. Desi spatiile de expunere destul de generoase, holurile cladirii s-au dovedit neputincioase in preluarea traficului. Bulgari laolalta cu romani se inghesuiau care mai de care sa ajunga in apropierea standurilor, de parca expozantii ar fi fugit undeva. La un moment dat am spart gasca si am plecat fiecare, separat sau in grupuri mai mici, sa ne clatim ochii.
Produse de tot felul, oameni de tot felul cam peste tot, la celelalte expozitii pe care le mai vizitasem. Nu mai intru prea mult in detalii, va pun link catre pozele pe care le-am descarcat fara a le mai selectiona si vedeti acolo cam despre ce-i vorba. Am incercat sa prind cam tot ce se putea gasi, nu intotdeauna cu preturile afisate.
Am remarcat prezenta multor tineri, parca mai multi ca la noi.
Un alt lucru, foarte multi romani prezenti. In afara a doua grupuri cu oameni pe care ii cunosteam si cu care m-am salutat, din cand in cand auzeam vorbind romaneste in jurul meu. E o senzatie ciudata cand, pe meleaguri straine auzi vorbind limba ta, indiferent cat de putin poposesti pe acolo. Te bucura si te face sa te simti prietenul lor, al vorbitorilor graiului tau, chiar daca nu-i cunosti personal.
Dupa cateva ore de vizitare a expozitiei, o parte dintre noi am mers sa mancam ceva. Bineinteles ca Piza ne-a prezentat cea mai mare incredere, doar ca nu stiam ca bulgaru’ are nevoie de 40 de minute sa coaca o piza. Ce rau mi-a parut ca nu vorbesc bulgara…
Apoi o scurta plimbare prin oras, la intoarcere catre masina, cateva poze si imbarcarea pentru drumul catre casa.
(Foto: arhiva personala | Pleven Bulgaria, 09 februarie 2013)
La intoarcere, cu limbile ceva mai dezlegate ca de dimineata(nu neaparat de la berea bulgareasca 🙂 ) colegii de calatorie, majoritatea oameni cu state vechi in apicultura, mi-au permis sa ii cunosc mai bine si sa ii gasesc deosebiti, asa cum sunt majoritatea apicultorilor pe care i-am cunoscut in scurta perioada de cand am descoperit apicultura. Oameni cu care mi-ar face placere, oricand, sa ma reintalnesc.
Dupa desele opriri si o mica “ratacire” a soferului, pe la 21:00 eram deja in Jilava de unde mi-am recuperat masina si apoi, ajuns acasa, am trecut la recuperare. Deja aveam restante vreo doua nopti de somn.
Va las mai jos un link catre poze. Daca aveti ceva de intrebat sau comentat, faceti-o cu incredere. Nimic nu ma bucura mai mult decat comentariile voastre. De fapt, doar acestea imi confirma ca nu vorbesc singur, ca nu bat campii in zadar pe aici… 🙂
Acceseaza linkul: Colectie de imagini, Expozitie apicola Pleven Bulgaria 2013(International Exhibition-contracting “Apiculture – Pleven 2013”)
(Foto: arhiva personala | Shooting in Stupina Dambovita, cu titlul: Fiti de aceeasi parte!)
Luni, 11 februarie 2013, in sala de sedinta a federatiei AGROSTAR din strada Valter Maracineanu, nr1-3, la etajul 4, va avea loc o intalnire intre apicultori si reprezentanti ai guvernului.
Intalnirea, organizata de Sindicatul Apicol National – S.A.N. prin efortul Dlui Sorin Panait, presedinte al sindicatului, se vrea a fi o posibilitate oferita apicultorului roman pentru a-si exprima parerea legata de noua ordonanta care decide impozitarea veniturilor din agricultura, in speta apicultura, realizate de persoanee fizice si pentru a transmite un protest celor prezenti.
Precedenta intalnire, de pe 28 ianuarie din acelasi loc, mi-a lasat, prin numarul redus al participantilor, un gust amar in privinta lipsei de implicare a apicultorului roman, care stie sa-si puna poalele-n cap, lamentandu-se, insa exclusiv in caldura oferita de interiorul casei.
Pe de alta parte, am fost si miscat de prezenta unor oameni care teoretic ar fi avut o scuza pentru a sta la caldurica. De care insa nu au profitat. Asta ma face probabil sa fiu un optimist incurabil(principala mea trasatura de caracter) si sa sper ca de data asta, prezenta va fi semnificativa, preponderent cu sprijinul tinerilor, care nu? Au viata inainte.
Desi, la nivel personal nu sunt cu nimic afectat de impozitarea apiculturii, nu pot sa nu fiu prezent alaturi de colegii mei apicultori. O fac din solidaritate si mai ales, din respectul pe care il port unor oameni care inca mai spera sa poate misca lucrurile si care cred in cuvantul magic, actiune.
Oameni care stiu sa intinda mana sa ofere, nu sa primeasca.
Pentru oamenii acestia, voi fi luni prezent in sala respectiva. Eu, ingrijitorul acestui blog, Un profund iubitor al albinei, insa un ins neinsemnat, un graunte in fata universului. Un punct. Insa, cine poate rasturna pamantul, fara un punct? De sprijin?