Va amintiti povestea catelusei “Lassie” care ne-a fermecat unora dintre noi copilaria? Eu mi-am reamintit-o in aceste zile.
Anul trecut, dupa cum stiu cunoscutii mei, mi-am pierdut cainele de la stupina. De fapt mi-a fost furata. O catelusa de ciobanesc de bucovina. Nu am scris pe blog despre asta dar despre aceasta poveste e vorba: Pierdut caine
La momentul respectiv am facut mari eforturi, pe care oricine le-ar face, sa o gasesc. Ma atasasem de ea destul de mult, nu mai spun de copii care niciodata nu au uitat-o.
Cu toate cautarile nu am reusit sa dau de ea. Am batut zona pe o raza de 15-20 km cautand in 80% din curti, atat ziua cat si noaptea sperand sa dau de ea. Am discutat cu zeci de oameni, am facut promisiuni si am amenintat, insa fara rezultat.
Cand aproape imi perdusem speranta ca voi mai da de ea, dupa un an si trei luni, norocul mi-a suras si am gasit-o. Am gasit-o intr-o stare jalnica, neingrijita, nehranita si trista. Slabita si abia tinandu-se pe picioare, dupa un an de viata in lant, si-a regasit locul in care a crescut ingrijita si inconjurata de bucuria copiilor.
Sper sa isi revina curand. Acum imi ramane doar sa aranjez reintalnirea copiilor cu “Mika” lor, pe care o stiau. O voi face dupa o perioada in care sper sa isi revina cat de cat. Pentru ca pana si mie mi-a fost greu sa o recunosc.
