A mai trecut un an. Bifam bucuriile si le pastram in memorie, bifam necazurile si incercam sa le stergem din minte si apoi tragem linie pentru a intelege ca am mai trecut peste inca un an.
Un an bun.
De acum, oprim calculatoarele si telefoanele si ne afundam in sunet de colinde, in mirosuri de cetina, cozonaci, coji de portocale si miere de albine, alaturi de cei dragi, pana incepem cu avant un nou an.
Craciun Fericit!
Epic!
Am gasit azi, pe un forum apicol, unele dintre cele mai hilare intrebari pe care mi-a fost dat in ultimii ani sa le intalnesc. In sinea mea sper sa fie o gluma si nu acesta sa fie nivelul apicultorului debutant.
Suna atat de aberant incat nu pot sa nu impartasesc cu voi, putinii dar dragi mie, cititori ai acestui blog.
Luati si va minunati:
Cati ani traieste un stup cu albine
« : Decembrie 09, 2013, 10:44:52 a.m. »Buna ziua.
Am si ieu o intrebare pentru voi. Cati ani traieste un stup cu albine ?
Intreb pentru ca domnul de la care a cumparat stupi sefu meu a spus ca 5 sunt stupi tineri si 3 batrani.
Stiti sa spuneti la cati ani incep sa se inmulteasca si de cate ori se inmultesc ?
Ieczista si stupi sterpi care nu se imnultesc ?
Ce parere aveti? 🙂 Astept cu drag comentariile voastre.
Am pornit de la o dicutie fara sfarsit de pe Facebook, care se pare ca se intinde prea mult si fb nici nu e o facilitate unde poti explica foarte lejer. Asa ca o fac aici…
In postarea aceasta voi discuta despre 3 viespi pe care in ultimul timp romanii(in special apicultorii) le confunda si le amesteca de-a valma, in functie de ce si cum intelege fiecare din diverse filme care circula in spatiul liber al YouTube, sau in afara lui.
Inainte de a incepe vreau sa specific ca si eu am confundat initial lupul albinelor cu gargaunul. Doar ca cineva m-a pus prieteneste la punct cu aceset cuvinte: “Mai colegi voi confundati vespa crabo (gargaune,gaune,etc) pus in poze cu lupul albinelor”
Cuvintele, in loc sa ma supere, m-au indemnat la studiu.
Prima confuzie:
Gargaunul/Gaunul cum este cunoscut in tara noastra, in diverse regiuni, adica Viespea Europeana/European Hornet(Vespa Crabro) este confundata cu lupul albinelor. Nu este vorba de aceeasi viespe!
Gargaunul
Nume romanesc: Gargaun/Gaun/viespe europeana
Denumire stiintifica: Vespa Crabro
Isi face cuibul preponderent in paduri, de aceea este mai intalnit in stupinele din apropierea padurilor. Este carnivor, ataca albinele in fata urdiniselor, dar se hraneste de obicei cu cadavrele albinelor cazute in fata stupilor.
Este o viespe mult mai mare decat viespea comuna, masiva de cca. 20 mm(regina pana la 35 mm). Are un zbor greoi, zgomotos, cu un zumzet puternic(de la vibratiile aripilor in timpul zborului)
Nu sunt foarte agresive. Bineinteles exceptand situatiile in care isi simt direct amenintate cuibul sau sursa de hrana.
Avand zborul greoi poate fi doborat usor in timpul zborului(personal de multe ori foloseam cu succes dalta, cand aveam stupina la padure si erau prezenti foarte multi )
Poate fi usor prins in capcanele din peturi cu sirop si otet.
Lupul Albinelor
Nume romanesc: Lupul Albinelor
Denumire stiintifica: Philanthus triangulum(cel specializat in vanarea albinelor)
Larvele sale sunt carnivore insa adultii se hranesc cu nectar din flori(pe care il pot fura si de la albinele capturate)
Captureaza albinele pe care le inteapa, prinzandu-le din zbor astfel incat acestea la randul lor sa nu poata intepa, apoi le vor folosi pentru ca in corpul lor, al albinelor capturate, femela sa depuna oua. Larvele se vor hrani cu aceste albine.
cred ca inca mai este o specie protejata.
Pana aici nimic iesit din comun. O confuzie des intalnita si pe care, asa cum am scris anterior, si eu o faceam.
Insa, “cireasa de pe tort” este pusa de confuzia din acest amalgam(vespa crabro cu Philanthus triangulum) si viespea de mai jos:
Japanese giant hornet
Nume romanesc: Viespea uriasa japoneza
Denumire stiintifica: Vespa mandarinia japonica
Aceasta viespe, prin filmele de care youtube-ul este plin si care sunt share-uite fara discernamant din gura in gura(a se citi din tasta-n tasta) baga groaza in apicultorul localnic fara ca nici macar sa fi zburat vreodata pe meleagurile noastre. A fost semnalata in Rusia, Corea, Taiwan, China, Japonia, etc. Dar nu in Romania.
Aceasta, domnilor, este viespea pe care o tot vedem prin filme si ne “ingrozeste” ca ne poate distruge ea albinele noastre…
Viespea uriasa japoneza are o dimensiune dubla fata de gargaunele nostru, de peste 40 mm, se hraneste cu o gama variata de insecte inclusiv daunatori care o fac sa fie considerata benefica.
Bineinteles ca Viespea japoneza se hraneste si cu albine, daca poate. Si poate mai ales datorita stuparilor(japonezi de data asta)
Hai sa vedem de ce:
Pai lucrurile sunt simple. Albina melifera japoneza este adaptata la apararea acestui pradator insa spre comparatie cu albinele melifere europene nu prea da miere. Si cum apicultorul japonez doreste, ca si cel european, cat mai multa miere, aduce in japonia albine europene. Albine care nu sunt adaptate impotriva pradatorului respectiv. Si de aici probleme.
Ma intind prea tare cu scrisul si imi e teama sa nu va plictisesc asa ca incerc sa scurtez.
Asadar, Viespea giganta japoneza se hraneste (si)cu albine(doar toracele mai bogat in nutrienti, fara aripi, cap sau picioare) din care face o pasta cu care haneste larvele. Larvele la randul lor produc in schimb un lichid care consumat de lucratoare se comporta ca un “energizant” care le permite sa reziste la un efort urias. Pot de exemplu sa zboare 100 km pe zi, cu viteze de pana la 40 de kilometri pe ora.
Strategia:
Cand o viespe din asta japoneza identifica un stup, o posibila prada, marcheaza locul cu feromoni specifici care vor identifica astfel prada pentru ceilalti indivizi din grup. Cand stupul este atacat, un grup de 30 de viespi uriase japoneze poate distruge 30.000 de albine(europene) in 3 ore si un pic…
Apoi, viespile japoneze devasteaza stupul, pradand si carand catre colonia proprie albinele, larvele si mierea.
Albine Japoneza insa, albina nativa din japonia, si-a format in miile de ani de convieturie cu pradatorul, o strategie de aparare. Astfel albina japoneza are o rezistenta la temperatura cu 2-4 grade celsius mai mare decat viespea japoneza. Albina japoneza rezista pana la 48 – 50 de grade celsius in timp ce viepsea japoneza suporta doar temperaturi de 44-46 de grade. Si astfel albina pur si simplu prajeste pradatorul.
Cum face asta? Printr-o alta abilitate dezvoltata in lupta de mii de ani. Intinde viespii japoneze cercetase, cea care initial ar trebui sa marcheze sursa de hrana, o “capcana”.
Cand viepsea apare albinele se retrag in stup, incurajand viespe sa intre, apoi brusc un grup mare, de cca. 500 de albine formeaza o sfera in jurul viespii. Apoi, prin vibratiile specifice generatoare de energie termica, albinele urca temperatura din ghemul respectiv pana la 47 de grade celsius, nivel la care viespea nu mai rezista si este ucisa, albinele supravietuind gratie abilitatii de a suporta temperaturi mai mari.
De remarcat ca viepsea uriasa japoneza face si numeroase victime umane prin intepare, avand in vedere ca introduce o cantitate mare de venin odata cu intepatura.
Cam atat despre cele trei viespi. As vrea sa mai spun cateva lucruri despre o alta confuzie care a facut ceva valuri anul acesta, insa cu alta ocazie.
Astept si comentariile si adaugirile voastre pentru a face cat mai multa lumina in aceasta privinta.
Later Edit: Si nu… nici Scolia | megascolia maculata flavifrons nu are de-a face cu Viespea uriasa japoneza(sau cu varietatile sale) 🙂
– Am cel mai tare notebook din lume! imi vine sa strig, si cum nu vreau sa risc a fi luat drept vreun apucat, care striga de unul singur prin birou, scriu aici, ca pare mai putin nebunesc 🙂
De unde pana unde asemenea constatare? Pai hai sa va povestesc.
Se da:
– Una bucata pana de curent de cca 30 de minute
– Una bucata notebook IBM ThinkPad T43, vechi, antic si de demult…
– Una bucata worker, adica eu, care munceste la reperul doi in timpul reperului unu…
Deci, vine pana, se lasa perdeaua de intuneric si eu rasuflu usurat ca nu sunt intrerupt(nici macar cu netul, care e de pe stick mobil, pana m-oi invrednici sa achit factura la rds) de la munca.
Dupa vreo 10 minute incep usor usor sa ma panichez, stiind ca anticul meu, “cel mai tare notebook din lume!” nu o duce prea bine cu bateria.
Dupa vreo 10 minute, telefonul:
– …
– Draga, dar tu ai lumina?
– Nu, si la voi s-a intrerupt?
– Da…
– …
(conversatie cu sotia, de acasa, pentru cine nu s-a prins inca)
Nu mult mai tarziu deja intru in fibrilatii… “Sa vezi, ca moare bateria pana sa dea astia drumul la curent…”(in gand da, deja v-am spus ca nu risc sa vorbesc de unul singur cu voce tare)
Pe la minutul 20 si ceva al crizei “pana de curent” vechiul, anticul si dedemultul(de dinainte ca [divizia]IBM sa fie preluat si sa se tranforme in galbenul “Lenovo”) meu “cel mai tare notebook din lume!” imi da un mesaj scurt:
“6 min(10%) remaining”
Apoi, fara sa apuc sa mai fac mare lucru, zdrang…
“plug in or find another power source. Your battery power is low(6%)…”
Stiindu-i meteahna, ca la el minutele sunt de obicei mai scurte nu mai stau pe ganduri si incep sa opresc toate aplicatiile si sa il inchid, pana nu ma prinde pe picior gresit si se inchide singur, ramas fara muza energetica.
Ma ridic injurand(relax! v-am scris deja… in gand, v-am mai spus ca nu risc sa vorbesc de unul singur cu voce tare. Nici macar cand injur) de la birou si ma indrept catre fereastra. Habar nu am de ce, pentru ca si afara e la fel de bezna.
Nici macar nu ajung la fereastra, ca un flash puternic imi izbeste retina si zdrang!!! A venit lumina…
Fuck off!(un fel de bagami-as…) zic, si ma indrept dezamagit catre birou, suparat ca am inchis ca prostu’ scolii chiar cu o secunda inainte de a nu mai fi necesar si ca nu am avut mai multa incredere in capacitatea lui de estimare a timpului ramas pana sa-si dea duhul.
Dar… pentru ca exista un dar…
Am uitat sa va spun ca dragul meu “cel mai tare notebook din lume!” nu se inchide si el ca un normal la cap… Nu… el trebuie sa macine juma’ de ora ca o rasnita pana se inchide(la fel ca si atunci cand se deschide)
De data asta insa nu m-am suparat pe el.
De data asta mi-a prins bine pentru ca am apucat sa dau rapid, la marele fix, un “cancel” si sa evit shut downu’
Apoi, cu barbia in palme exclam fericit:
– Sa-mi bag picioarele(un fel de “fuck off!”) Am “cel mai tare notebook din lume!” a stiut el, al naibii, sa tina bateria exact pana sa vina curentul…
Asa ca nu-l mai schimb(a… nu v-am zis ca ma tot chinui sa ma despart de el si sa iau unul care rasneste mai putin?) si chiar daca il vad pe Mosu ca vine cu unul in sac, eu il anunt de pe-acuma ca il iau la pietre… Pe Mos, adica…
Am zis!
LE: M-am si enervat. Daca vream sa scriu un post serios, nu gaseam atatea de scris. De unde rezulta ca prostiile se scriu cel mai usor… 🙂
Postarea de azi are ca subiect un “chirias” al stupilor mei, care mi-a atras atentia si pe care l-am descoperit si imortalizat in 2011 in stupina din Dambovita.
Este vorba de Pseudoscorpion/Chelifer Cancroides. Cunoscut la noi in tara cu numele de “Scorpionul fals” sau “Scorpia de hartie” care este un fel de paianjen cu o asemanare foarte mare cu un scorpion, de unde si numele. Totusi o arahnida, chiar daca una cu infatisare de scorpion.
Pana acum stiam ca prezenta scorpionului fals in stupina este utila, intrucat aceasta se hraneste cu ouale de molia cerii, un daunator al coloniei de albine, si cu oua de furnici, nici acestea de neglijat in apropierea stupilor(sau uneori chiar in stupi, am vazut cazuri).
M-am bucurat deci, la vremea respectiva, de prezenta sa in stupii mei. De atunci, sporadic, mi-a mai atras atentia de cateva ori, insa fara a ma mai apleca asupra evenimentului cu foarte mare curiozitate.
Curiozitatea imi este insa starnita, din nou, in aceste zile cand, pornind de la o postare pe stuparitul, am dat de un proiect deosebit de interesant. Un grup de oameni incearca sa foloseasca Pseudoscorpionul in lupta contra varroa destructor.
Majoritatea apicultorilor cunosc, ceea ce ar trebui sa cunoastem cu totii, ca incepand din anii 70 cand varroa a fost semnalat pentru prima data in Europa, si pana astazi, varroa destructor a devenit cel mai mare daunator, cel mai mare pericol pentru coloniile de albine, la nivel mondial.
Iata de ce, sa descoperi ca ar putea exista un aliat care, traind in simbioza in colonia de albine, ar putea ajuta la inlaturarea acestui flagel, nu e de ici de colo.
Va dati seama ce inseamna sa putem folosi aceasta “arma” in lupta contra varroa, care sa ne ajute sa renuntam la toate porcariile si chimicalele cu care sunt infestati stupii, deci toata mierea si produsele apicole? Porcarii si chimicale care pe langa faptul ca ne otravesc viata, pe deasupra nici nu ne scapa de acarieni ci mai degraba, cu timpul, ii face mai puternici si mai rezistenti?
Ar putea fi popularea coloniilor de albine cu pseudoscorpioni o alternativa? Ar putea fi benefica o fortare a acestei simbioze? Poate ca da.
Iata, in filmul de mai jos, cum scorpionul fals se hraneste “sugand” acarienii varroa cu care este izolat.
Exista parerea ca pseudoscorpionul ar fi trait inca din vechime in simbioza cu albina, simbioza indrerupta de apicultor, odata cu aparitia stupilor moderni si tratarea acestora cu substante chimice.
Sunt insa si voci care spun ca introducerea fortata a unui nou pradator, in colonia de albine, nu ar fi chiar cea mai fericita varianta.
Care varianta este cea corecta?
Doar timpul si experientele care vor urma ne vor da raspunsul candva. Singura convingere personala pe care o am este ca folosirea substantelor mai mult sau mai putin chimice, de multe ori fara discernamant, nu este nici pe departe varianta buna.
Pentru o documentare completa asupra subiectului va pun linkul catre sursa: http://beenature-project.com/