Azi am avut zi plina de lucru in stupina. Am ramas oarecum in urma cu largirea cuibului si trebuia facuta si treaba asta.
Am avut noroc ca largisem cu ceva timp in urma prin intoarcerea ramelor, dar chiar si asa, am ajuns la momentul oportun, poate ceva ceva cam tarziu. Majoritatea stupilor aveau pontate, frumos, compact, inclusiv ramele marginase si fagurasi crescuti pe diafragma.
Am largit cu faguri negri, buni de ouat, la cei mai multi chiar cu doi faguri. Acum, avand in vedere ca vremea s-a inrautatit ma intreb daca nu cumva am gresit, insa acum “ce e facut, e bun facut”. Astept cu nerabdare sa verific, insa cred ca nu am fortat prea tare, avand in vedere ca aveau mult puiet capacit copt, care ecloza si multa albina pe rame. De-acum asteptam…
Nu am reust sa termin toti stupii, mi-au mai ramas vreo zece, pentru ca pe seara am avut pe cineva in vizita la stupina si cand am reluat lucrul deja albinele sareau pe mine ca pe urs. Asa ca am renuntat si voi avea ocazia sa fac diferenta intre cei care inca mai asteapta cu largirea si cei care am largit cu 2 rame.
Cu alte cuvinte material didactic, fara vrere.
Imi place blogul dumneavoastra. Azi l-am gasit. Foarte sincer si scris intr-o maniera familiara. Multumim. Legat de largirea din 9 aprilie, daca nu a fost spart cuibul nu aveti de ce sa va temeti ca ar raci puietul. Albinele se retrag de pe ramele marginase pentru a incalzi puietul daca se face rece.
Multam Stuparule! Asa incerc sa fie, inseamna ca-mi iese.
Am largit, nu am spart cuiburile. Nu de puiet racit imi era teama pentru ca oricum frigul a venit repede si nu era timp sa fie ouate ramele. Insa le-a mai tinut cumva pe loc, pentru ca cele ramase stranse s-au dezvoltat mai bine.
Mi-am invatat lectia, cuibul strans e sfant primavara.