Lucrari de primavara(2015)

Azi am ajuns in stupina si dupa mult timp mi-am bagat in vene vreo 4-5 doze de venin. Nu am tinut neaparat, dar suratele au sarit in sprijinul imunitatii mele, ori fi simtit ele ceva… 🙂
Am prestat ceva munca si am tras cateva concluzii, in urma acestei ierni(care, cu toata bucuria mea, inca nu a trecut, sa fim intelesi)

Stupii, exceptand una din roinitele in care am iernat reginele de rezerva, pe 3 rame, au raspuns cu totii la apel.

La capitolul munca bifez cate o turta plasata strategic pe rame, astfel incat la nevoie sa tina loc de rezerve, acum ca zilele calde alterneaza cu cele reci, puietul a pornit bine si riscul e mare.
A inceput polenul de la arinul negru, aduceau in jur de 30 albine pe minut ceea ce e ok pentru sfarsit de februarie. In cateva zile incepe abundent daca se mentin zilele insorite. Asa ca am purces si la o stimulare in exterior, cu pudra de polen data la capac, lucru care s-a dovedit a fi tare pe placul suratelor. Dupa cum puteti vedea in filmuletul de mai jos, parol!

Ziceam ceva de concluzii? A, da… anul trecut mi-am cumparat 20 de stupi cu soclul plin, pentru ca tot ma bateau cativa prieteni la cap ca ierneaza mai bine decat cu soclul cu sita. Una din conluzii este ca prietenii mei nu stiu ce vorbesc, asa ca am 20 de socluri de vanzare 🙂
Cea de-a, doua concluzia este ca de aici inainte voi merge(voi continua, de fapt) pe un stup cu plasa pe fund, iernat in sistem clopot. Acestia se comporta cel mai bine la iernare.

La capitolul hrana stau bine, avand grija de asta in toamna, acum ma bucur ca nu i-am neglijat. Miere suficienta, pastura si chiar polen proaspat bagat in rame.

Am mai tras concluzia ca daca ai un ochi putin umflat de la o intepatura de albina trasa cu sarg chiar in pleoapa, ai impresia ca ai o gutuie in ochi, care te cam deranjeaza la condus pe drumul spre casa.

Fagure cu miere crescut direct in borcan de sticla.

Cresterea fagurelui direct intr-un borcan de sticla, desi nu este o procedura noua, este putin utilizata in tara noastra, chiar daca este foarte simplu de pus in practica. Migaloasa, dar nu complicata.
Faptul ca poti consuma un produs in care nu exista nimic altceva decat ceara produsa de albine si care nu a fost atins de mana omului, face insa sa merite minimul efort si atentie necesare.
In sezonul trecut, in vara lui 2014, am incercat pentru a doua oara cresterea fagurilor de miere direct in borcanul de sticla. Spun pentru a doua oara pentru ca am mai avut o incercare in 2013 care s-a soldat cu un esec, pentru ca nu am avut un cules suficient de puternic.

In vara trecuta am acumulat insa ceva experienta pe care anul acesta vreau sa o folosesc cu si mai mare succes.

Hai sa-ti spun deci, draga vizitatorule, cum am facut eu miere direct in borcanul de sticla, faguri pe care copii mei i-au dat gata cat ai bate din palme…

In primul rad trebuie sa avem un cules puternic in perioada in care vrem sa facem acest lucru si coloniii de albine puternice si bune culegatoare de nectar.

Pe suprafata unui podisor, am realizat gauri de acces de dimensiuni putin mai mici decat gura borcanului. In functie de borcane vor incapea mai multe sau mai putine, eu am ales borcane mici de 250 de grame, hexagonale.

LaStupina.ro

Pentru un contact mai bun cu podisorul am ceruit cu ceara de calitate, din capacele, gura borcanuelor igienizate in prealabil, la partea de contact cu lemnul.

LaStupina.ro

Pentru a forta putin luarea in crestere a spatiului din intriorul borcanului am picurat cateva picaturi de ceara pe fundul acestuia, care constituie fundatia de la care albinele vor porni in construirea fagurelui, pe care ulterior il vor umple cu miere.

Faguri cu miere in borcan

LaStupina.ro

Borcanele astfel pregatite au fost plasate deasupra cuibului si date la crescut.

Faguri cu miere in borcan

Fagurii au fost luati relativ repede in crestere, insa cum in 2014 culesul nu a fost unul foarte bune, am fost nevoit sa stimulez albinele imediat dupa incetarea culesului la salcam. Am facut asta cu miere de salcam din anul precedent, prin procedeul de hranire cu ajutorul borcanului cu capac gaurit. Asta mi-a permis ca borcanele sa fie umplute cu faguri crescuti si plini cu miere.

LaStupina.ro

Asa arata un borcan cu fagurele crescut in totalitate si plin cu miere. Dupa ce am scos albinele am pus capacele la borcane si date la pastrare.

Fagure crescut in borcan

Odata ajunse in bucatarie, cele care nu au fost deja consumate in stupina, borcanele pot fi umplute cu diferite tipuri de miere, in funstie de gustul dorit si de cum vrem sa arate la culoare. La mine marturisesc ca nu au reusit sa stea prea mult timp, au fost deliciul copiilor.
Cel mai bine se simte aroma de miere poraspata, abia iesita din celula, daca se consuma fara ca in prealabil sa se commleteze cu miere, caz in care aromele ar fi amestecate.

fagure la borcan

Mitul legumei taranesti

seminte libere
(Foto: “Seminte libere” | Arhiva personala)

Nu am mai scris de atat de mult timp, incat imi e si rusine sa incep…

O fac pentru ca am dat de un articol in care m-am regasit foarte mult si vreau sa scriu despre asta acum cat timp e “la cald”.
Trecand peste comentariile pline de avant muncitoresc, atat ale autorului cat si ale cititorilor sai, eu sunt in totalitate de acord cu cele spuse de autor, pentru ca am trait lucrurile astea pe “pielea mea”.

Despre ce este vorba:

Noi, in familia noastra, consumam rareori legume din comertul modern, insa se mai intampla. Avem o lada frigorifica de 200 litri, special pentru asta, in care pastram congelate peste iarna, legume, fructe de padure, porumb pentru fiert, peste, carne de pasare crescuta la curte, etc. Insa pentru o salata de exemplu, tot mai trebuie sa te mai dedai la o rosie de supermarket, nu ai cum sa eviti in totalitate.
Pana in urma cu doi ani, proviziile noastre “eco” proveneau din micile gradini ale parintilor nostri si de la satenii din satul natal al sotiei mele, care sunt preponderent legumicultori. O comunitate de sarbi/bulgari, nici ei nu stiu foarte sigur, care cu asta se ocupa. Cultiva legume pe care le comercializeaza prin piete, mai nou prin intermediari, ca e mai comod…

Intr-o zi, stateam de vorba cu un asemenea vecin de-al soacrei mele care isi facea de lucru prin gradina. Stropea cu un maclavais, pe niste gogosari si nu prea intelegeam de ce… Zic eu:

– Nea Nelule, dar de ce ii mai stropesti pe astia, ca vad ca e ardeiul mare. Ce daunatori au?
– A… nu de daunatori dar ii stropesc sa se coaca mai repede… si se apuca sa imi explice ce produs minune e ala, ca le ajuta sa se coaca mai repede, ca sunt mai frumoase si mai sanatoase… dar e cam scump, dar daca nu le dai nu prea faci nimic…

In timp ce imi explica toate astea, foarte incantat de noile tehnologii pe care le aplica el, i se termina maclavaisul ala si se apuca sa mai faca unul intr-o galeata. citeste pe eticheta pune cateva picturi in galeata si apoi, dupa o scurta ezitare, zdrang! mai pune cateva picaturi, privind chioras catre eticheta…

– Hai ca n-o fi foc, se coace mai repede, ce dracu poate sa le faca!

Am ramas blocat, “ca curca la termometru”, mi-am amintit brusc ca aveam un telefon de dat si am inchis discutia cu vecinul nostru. Parasind gradina, in drum spre casa calculam in gand cam cate legume proaspete si bio consumase copilul meu de “la tara”, primite de la vecini de buna credinta dar inconstienti.
Incepand din acea clipa, daca as avea de ales intre legumele de la taranii din piata si cele dintr-un supermarket, provenite de la o ferma mare de peste hotare, as alege fara sa clipesc pe cele de import. Am macar siguranta ca acestea, cel putin din ratiuni economice, nu contin mai multe substante nocive decat este necesar pentru a le face “fata comerciala”.

De atunci consumam strict din gradinile parintilor nostri, de fapt doar mamelor noastre si pentru ca le e din ce in ce mai greu sa intretina o mica gradina, incepad din aceasta primavara ma voi transforma si intr-un mic gradinar.

Pornit pe acest drum, facandu-mi planurile de viitor am dat de o mica comunitate de oameni extraordinari(aici sau aici) care ma fac sa fiu convins ca oricat de multi oameni inconstienti sau rauintentionati traiesc printre noi, vor exista tot timpul si oameni adevarati, oameni care te fac sa te mandresti ca te numesti om.

Deocamdata aceasta comunitate m-a ajutat, acum cateva saptamani, sa imi procur cateva seminte pe a caror provenienta sa pot fi cat de cat sigur. Peste putin timp, va avea loc o noua intalnire a acestor oameni, in Bucuresti, unde poti sa mergi pur si simplu si sa primesti in dar cateva seminte. Daca la randul tau poti darui ceva, foarte bine, daca nu, la fel de bine. Si asta pentru ca semintele sunt libere, dupa cum spune Adina Moise, initiatoarea proiectului “Seminte libere”, unul dintre cele mai minunate proiecte pe care le-am intalnit.