Podencele rezista!

Soparle
Am dat azi o fuga la stupina. Am ajuns cam tarziu, pentru ca imi facusem alt program, speriat de prognoza meteo de sapatamana trecuta. Vazand ca e cald am urcat in masina pe la pranz si m-am avantat la drum. Am gasit vreme frumusica, albinele au zburat putin si le-am mai pus niste polen la capace.

Am dat o raita prin padurea din jur, la o “melifera” cum ma gratuleaza sotia de cate ori vede cu ce poze vin acasa 🙂

Pe scurt, doua constatari, una calda una rece.

  • Incepand cu cea rece, polenul de la arinul negru s-a dus si anul asta pe pustii, fara ca albinele sa se bucure prea tare de el. Reteta clasica… intrat in vegetatie in perioada calda de dinainte, amentii s-au deschis. La inceputul lunii doar cateva zile calde in care albinele au cules apoi acest val de frig, cu temperaturi negative, care a geruit florile. Stop cules.
  • Cea calda mi-a mai inbunat ziua… Podencele mele(asa le voi numi de aici inainte) sunt bine merci, iata imprimavarand in cel de-al cincilea an in care supravietuiesc fara a beneficia de ajutorul multpreaplinuluidesine omului stupar.
  • Poze nu am facut, telefonul a ramas in masina si parca nici nu prea mai am chef de poze pana cand imi va sosi noul aparat de la f64 pe care il astept cu mare nerabdare.

    Am atasat totusi topicului o poza din arhiva personala, sa nu para prea nud. Am ales poza cu cele doua soparle pentru ca tot azi am gasit prin curte, probabil adusa de o pasare sau pisica, ceva… o soparla moarta, poate chiar una din cele doua.