Acum 27 de ani, brav muncitor al patriei conduse de partidul unic, lucram la montarea unor cabluri electrice la o intreprindere bucuresteana – ICIM – pe undeva prin Crangasi – acum nu cred ca mai exista.
Pe la ora 10.00 -11.00 ca la un semnal, toti soldatii aflati “la munci” si-au aruncat la un semnal toate unelte de munca, s-au incolonat si au parasit in graba mare intreprinderea.
Am stiut atunci ca se intampla ceva, stiam ca tara fierbe de la evenimentele de la Timisoara despre care ascultam cu un grup de prieteni la “Vocea Americii” infrigurati de teama sa nu fim prinsi de cineva…
In momentul ala, impreuna cu alti 2 colegi – Florin Moromete – “Moro” si Vasile Draghici – “Zenga”, am parasit locul de munca netinand cont de amenintarile sefului… Am plecat catre Piata Unirii, unde de cateva zile trona un tab pe locul unde apucasem sa observ intr-o dimineata venind catre munca, scris pe asfalt, mesajul incredibil “Jos Ceausescu”
Imediat ce am ajuns, ne-am trezit intr-un puhoi de oameni, ne-am indreptat catre Universitate unde am ramas pana tarziu in noapte.
Cea mai importanta noapte din viata mea de pana atunci, traita pe baricadele formate din “mobilierul” de la restaurantul din “Blocul Dunarea”. Traita printre gloantele trasoare care nu mai contau in fata entuziasmului unui popor descatusat si eliberat de frici.
Azi, dupa 27 de ani citesc o stire pe facebook: “BREAKING NEWS: Șoc pe scena politică din România. Cine este propunerea PSD pentru funcția de prim-ministru” din care aflu ca Sevil Shhaideh este propunerea de prim-ministru a partidului majoritar care urmeaza partidului unic rasturnat in urma cu 27 de ani.
Fara sa vreau, ma intorc in urma cu 27 de ani si imi dau seama ca cea mai importanta noapte din viata mea de pana atunci, impreuna cu zilele fierbinti care au urmat, a fost si noaptea in care am fost cel mai idiot!
De-acum nu-mi mai ramane decat sa astept depunerea juramantului cu mana pe Coran…
