Vand familii de albine si roi.

Anunt “umanitar”:

Vand:

– Familii si roiuri de albine, pe rama de 1/1 – Pret 45 lei rama

– Familii si roiuri de albine pe rama de 3/4 – 45 lei rama

Familiile intretinute in sistem multietajat, pe rame de 3/4, se pot vinde si cu stupii vechi de 2 ani, al caror pret este 80 de lei.

Note:
– Prefer sa vand familii de albine, formarea roilor necesitand timp. Timp pe care vreau sa il castig, nu sa il risipesc.
– Roii se formeaza direct in cutiile cumparatorului
– Sub 5 roi nu se vand decat in cazuri speciale(de exemplu daca suntem prieteni sau reusiti sa imi deveniti brusc simpatici prin dorinta de a va apuca acum de apicultura)

Stupi multietajati
(asa aratau stupii disponibili pentru vanzare. Acum sunt mai batrani cu 2 ani)

De ce?

Pentru ca sunt om si, ca orice om, am limitele mele am hotarat sa fac anuntul de mai sus. M-am lasat pacalit de mirajul cresterii albinelor si in momentul de fata pastoresc in jur de 60-70 de colonii de albine. In toamna, dupa ce ajunsesem la 80 am procedat la unificari drastice, si am iernat 60. Am mai vandut ceva din ele, in special familiile pe 3/4 pentru ca am decis sa merg pe vertical cuib de 1/1 cu magazii de 1/2.

Cu toate astea, inca sunt multe familii de care sa am grija, roii inlocuind rapid familiile vandute. Desi activitatea este una deosebit de placuta, satisfactiile pe masura, nu pot sa le mai acord atentia de care au nevoie. Am inceput apicultura pentru placerea imensa pe care o am cand sunt in mijlocul lor insa mai mult decat albinele, familia mea, copii mei au nevoie de o si mai mare atentie.

De fiecare data merg in stupina(iata, si vocabularul mi l-am schimbat 🙂 , pentru ca inainte de a a merge “in stupina”, mergeam “in livada”, o livada creata pentru copii mei) pentru alte treburi, sfarsesc prin a-mi ocupa timpul, aproape in intregime, cu albinele.

Am foarte multe de pus la punct in curtea unde tin albinele, in special lucruri pentru copii, pentru vacanta care vine in curannd.
Asa ca voi face un mic pas inapoi si voi micsora drastic stupina, intentionand sa iernez un maxim de 20-25 de familii, pentru ca vreau ca apicultura sa fie din nou o placere, nu un stres. In plus, scenariul pe care il voi urma, pentru ca niciodata nu voi renunta la apicultura, va fi unul care nu va necesita un numar mare de colonii.

Asa ca, Doamnelor si Domnilor, cu voia Dumneavoastra va pun la dispozitie facilitatea de a posta un comentariu in cazul in care doriti sa discutam acest subiect.

Mesaj pentru prietenul meu “JeanValjean”, mare apicultor dambovitean

“Jeane”, m-am gandit tine, la cele scrise aici, ieri cand fiul meu cel mic si-a facut testul alergologic.

intepatura r

Hai sa iti zic ceva(cred ca ti-am mai zis) Personal, cele mai multe intepaturi le-am primit cand eram imbracat ca un cosmonaut. Fac ele ce fac si gasesc un loc sa intre, apoi ies mai greu si te trezesti ca te-au stampilat. Nu-ti zic cum umblam in primul an cu gleznele infoliate cu folie strech, speriat sa nu intre pe sub pantaloni si sa imi puna in pericol urmasii nenascuti…
De cand umblu la ele relaxat, nu mai am nicio problema. Doar rar, cand nu iau in seama semnele pe care mi le dau, avertismentele lor, mai primesc cate o intepatura. De doi ani nu mai folosesc manusi. In sezon, tinuta obisnuita este la tricou maneca scurta, pantalon scurt, etc. Anul trecut ajunsesem sa ma rog sa mai primesc cate o intepatura, doua. Sa fie acolo la imunizare…

Parerea mea este ca albinele noastre simt teama, poate adrenalina, cine stie… si atunci avem o problema si noi si ele. Apoi, iti dai seama cand poti sa lucrezi la ele mai sexi sau cand e nevoie sa pui mai mult textil pe tine… Pur si simplu le simti.

Acum hai sa iti zic de ala micu. Ti-am zis mai sus ca si-a facut ieri testul.

Dar mai intai cateva detalii,

Amandoi copii(2 si 6 ani) au vizitat stupina de cateva ori, langa un stup deschis, in conditii linistitoare pentru albine(cules, vreme buna…) cu masca, insa imbracati de vara, asa cum erau la joaca si bineinteles fara manusi. Au experimentat ce inseamna sa manance albinele mierea de pe dosul palmei, au aflat multe lucruri despre ele: de unde mierea, de unde polenul, de unde pastura, ce e cu fagurele, ce cu regina, cu lucratoarele, cu trantori, etc, etc. Cel mare iti gaseste instant regina, inainte sa dau eu de ea…
Bineinteles ca am facut asta cu maxima atentie si pregatit ca la primul semn sa “ii arunc peste gard” din stupina. Insa am vrut sa inteleaga, de mici, ca albina le e prieten si ca trebuie sa o intelegi daca vrei sa nu te tamponeze.

Pe cel mare anul trecut l-a intepat o viespe. Mi-a plans o saptamna(dupa ce i-a trecut durerea tot mai plangea, [i]”MnHeee…MnHeee… eu am gradina plina de albine si pe mine m-a intepat o viespe… Mnhee… Mnhee…”[/i]) Speriat de eveniment am fugit la Synevo si i-am facut testul. A iesit cu risc de alergie sub 10% ceea ce e ok. Oricum, niciodata si nimeni nu poate fi sigur, indiferent cate intepaturi ai la activ.

Asa… cu cel mic am tot amanat sa ajung la laborator, oricum trebuia sa ajung inainte de vacanta de vara. Si ieri dimineata s-a intamplat.

Doar ti-am zis ca a facut testul.

Cu o zi inainte si din nou ieri, in casa, in Bucuresti, in mijlocul betoanelor, claxoanelor, al alarmelor si al florilor de pvc de pe sticla vitrinelor, in, in, in… m-am trezit cu cateva albine prin bucatarie. Fie la cules de tei, ametite prin jur, ca miroase de inebunesti, fie atrase de mirosul de miere, propolis, ceara si alte alea, ca tocmai “bricolasem” o crema, m-am trezit cu ele in casa.
Ne-am jucat putin cu ele, le-am dat putina miere, apoi le-am dat afara grijuliu.

Ei bine… una a ramas pe hol fara sa ne dam seama si deodata m-am trezit cu cel mic craonind. “Taataaaa, Dâzzz, Taataaaa, Dâzz…” si plangand de ti se rupea sufletul s-a prezentat la mine cu degetul de la picior gazduind un ac de albina. Bineinteles ca o gasise, si el, labe goale prin casa, s-a gandit sa o zgandare putin cu piciorul.
Am scos acul ca la carte, apoi, incercand sa linistesc copilul, cu inima cat un purece am stat cu mana pe telefon si cheile masinii in mana sa vad ce se intampla.
Nu iti zic ca ti se rupe sufletul sa-ti vezi copilul plangand, mai ales cand stii ce inseamna o intepatura in degetul de la picior…

Asa ca… ia de aici “Jeane” si spune-mi, crezi ca e vreun loc sigur unde poti sa scapi de ele? Iti spun eu, “nici in gaura de sarpe” nu esti sigur asa ca infrunta-ti destinul.

intepatura r1

Cati roi faci anul asta? 🙂

Roi asezat pe stup

Am avut parte, zilele acestea, de o surpiza deosebita. Un roi, s-a asezat pe capacul unui stup dandu-mi ocazia sa asist la un fenomen pe care pana acum nu l-am mai intalnit.
Roiul, de mici dimensiuni, iesit dintr-o roinita in care aveam un roi pus cu cateva zile inainte a avut o tentativa de a o “sterge” dupa care(convins si de apa pulverizata peste el) s-a asezat in apropiere, pe capacul unui stup vecin.

Va pun cele doua filmulete pe care am apucat sa le fac.

Aici formarea roiului, in faza incipienta si asezarea pe stup

Aici roiul se aseaza pe stup si incerca sa il pun direct intr-un mic nucleu

Apiterapie, Scoala de vara de la Sibiu

M-am intors ieri, duminica, de la Sibiu unde, pe parcursul a trei zile, a avut loc “Scoala de Vara” organizata de SRA – Societatea Romana de Apiterapie. Evenimentul, organizat excelent de Cornelia DoÅŸteÅ£an, s-a dovedit a fi captivant pe tot parcursul sau, cel putin pentru mine, avid fiind de orice informatie, eveniment, sau orice altceva are legatura cu apicultura.

Evenimentul a debutat cu intalnirea de la Muzeul Astra din Sibiu, in sala de conferinte a “Diana Hostel“, in ziua de vineri, apoi sambata la Casa de cultura “Onisifor Ghibu” din Saliste-Sibiu si apoi, dupa masa de pranz, o vizita in stupina Corneliei, unde din pacate am avut parte de o ploaie serioasa, incheindu-se cu intalnirea restransa de duminica de la Pensiunea “Nicoleta” din Saliste, a membrilor Societatii Romane de Apiterapie.

Apiterapie - Scoala de vara 2013

Pe parcursul evenimentului, medici cu diverse specializari, practicanti ai apiterapiei au prezentat lucrari deosebit de interesante. Au prezentat: Drd.ing. Cornelia Dostetan, Dr. Stefan Stangaciu, Dr. Mirela Strant, Dr. Gabriela Teona David, Dr. Cristina Pavel, Dr. Daniela Vasile, si sper sa nu fi uitat pe cineva…

Bineinteles, prezentarile au fost interactive, prezentandu-se atat cazuistica diversa cat si raspunsuri la intrebarile primite din public.

Per total, deosebit de interesant, informatie consistenta, atmosfera placuta, prieteneasca. Ceea ce mi-a deschis apetitul si astept cu nerabdare congresul din toamna(01-04 noiembrie 2013) de la “RIN GRAND Hotel”, Bucuresti.

Asta pe scurt, despre apiterapie…

La intoarcere, ajuns in apropierea stupinei, chiar deasupra zonei in care culeg albinele mele, am avut parte de un fenomen optic deosebit, pe care vi-l impartasesc si voua, cititorii mei, cu mare drag.

curcubeu1

Ajuns apoi in stupina, am mai intarziat sa prind un roi dintr-un zarzar din stupina pe care l-am pus intr-o roinita. Am cateva buduroaie pe care trebuie sa le amenajez(sper sa se intample cat mai curand) si in care sa gazduiesc acesti roi naturali.

Roi natural 02.06.2013

Apiterapie – Scoala de Vara de la Sibiu-Saliste

De maine, vineri 30.05 pana duminica 02.06 sunt la Sibiu la scoala de vara organizata de Societatea Romana de Apiterapie. Incerc sa revin cu detalii ulerior.

In plus, am multe sa va scriu si sper sa gasesc ceva timp, pentru ca in ultima vreme am cam somat cu blogul si nu vreau sa fiu concediat 🙂

Roirea naturala

Incepe nebunia.

Din lipsa de timp, nu am reusit sa verific de botci toti stupii. Culesul la salcam a incetat, probabil nici la gladita si amorfa nu mai este foarte intens, ca atare apar “rezultatele”.
Tocmai am primit un telefon, prin care vecina mea de la stupina ma anunta ca am un roi iesit si asezat pe un copac din stupina. Spare sa nu plece pana ajung acolo…

Povestesc mai tarziu ce am rezolvat.

Furtuna in desert stupina

Sunt in stupina, intrat in regim de avarie in casa, ud pana la piele. Tocmai faceam niste roi si i-am inchis de urgenta, nefinalizati. Am parte de o furtuna de mai mare dragul, care aduce cu sine o ploaie sanatoasa. Mi-am asigurat astfel o perioada de timp in care albinele mele vor avea un cules bun, inclusiv de polen. Acum ca salcamul a trecut, culesul la gladita si amorfa nu mai tine nici acesta foarte mult, facelia este si asta pe trecute, ploaia asta este venita la marele fix.

Am o bucatica de teren cu trifoi alb, cred ca il va inviora bine, ca era cam ofilit saracul…

In plus buruienile campului si padurea vor fi multumite si sper sa ma multumeasca si pe mine.

Cam asta am avut de spus. Va las, ca ploaia s-a oprit si merg sa strang ce am lasat aruncat prin stupina la repezeala si apoi, poate, sa ma apuc din nou de lucru, daca se insenineaza, asa cum pare.

Ploaie si voua va doresc.

LE: Acum astept prigoriile…

Primul roi din pom, 2013

Miercuri, 15 mai 2013 am recuperat primul roi dintr-un copac, in anul 2013.

Dintr-o familie intrata in frigurile roitului am luat regina batrana si am mutat-o facand un roi artificial, apoi am mai facut inca un roi caruia i-am lasat prea multe botci. O mana de albine, a zburat dintr-o roinita in care am facut roiul mai mic, caruia i-am lasat 3 botci. Doua capacite si una necapacite. Sa fiu sigur ca se imperecheaza o regina. Si astfel m-am asigurat doar ca mai fac un roi… 🙂

L-am surprins in timpul formarii roiului natural, parasind roinita si l-am stropit bine cu un pulverizator, dandu-i impresia unei ploi pentru a-l obliga sa coboare. Coboratul insa a insemnat ca s-a asezat in cel mai inalt copac din stupina. La prima vedere imposibil de recuperat, m-am ambitionat sa nu il las si pana la urma am reusit.

Roinita
(a zburat de aici, din roinita cu semnul galben la urdinis)
recuperare roi de la inaltime
(s-a asezat in varful copacului mare din imagine)
Mi-am luat intai ustensilele necesare. Foarfeca, topor, fierastrau, pentru a-mi crea “poteca” prin copac pana la ultima creanga din varf, unde o gasit de socotinta sa se aseze. Nu a fost atat de dificil, pana la urma am avut nevoie doar de foarfeca.

recuperare roi de la inaltime

Apoi scara, franghia si o roinita cu o rama cu miere si un fagure crescut. Intentionam ca dupa ce urc si “pregatesc terenul” sa cobor si sa pun in roinita si o rama cu puiet larvar, insa nu a mai fost necesar. Odata sus, nu am mai avut pofta sa cobor.

recuperare roi de la inaltime

Regret ca nu am avut un fotograf de ocazie pe langa mine si trepiedeul e defect, asa ca nu am reusit sa ma surpind in mijlocul actiunii.

Oricum, dupa o sedinta de alpinism utilitar, cateva intepaturi, cele mai placute primite vreodata, cateva julituri si ceva leganat de vant in varful copacului, roiul se afla acum bine sanatos in roinita pregatita, pus la racoare pana ii voi gasi un loc in stupina.

Roi recuperat si pus la cutie

Pentru ca doar ambitia m-a facut sa il recuperez, pentru ca vreau sa reduc numarul de colonii din stupina si hotarasem ca nu mai recuperez roiurile zburate, il voi darui unui incepator, sau nu neaparat incepator, cel mai probabil in cadrul unui concurs de aici, de pe blog.
Asta dupa ce, bineinteles, ma voi ingriji, ajutandu-l pentru ca roiul sa se dezvolte frumos. Ramane doar sa ma gandesc la modul in care voi concepe acest concurs.

Video:

Cum se aseaza in cel mai inalt pom:

Prin stropire cu apa sa “lovit” cu nisip, de cele mai multe ori un roi renunta la zbor si se aseaza in apropiere. Aici, eu am folosit un pulverizator cu apa.

Vand albine

Stupi multietajati

Am hotarat sa vand o parte din familiile de albine si din roii pe care ii voi face dupa salcam. Am fost luat de val si am dezvoltat prea tare stupina. Efortul de a o intretine este foarte mare si chiar daca imi face o placere enorma, aceasta ocupatie imi mananca prea mult timp. Ca atare am neglijat alte lucruri, o parte ce tin de business si o parte care tin tot de suflet.

De aceea am hotarat sa pun frana si sa reduc numarul familiilor de albine din stupina.

Pentru cine este interesat, am pus aici un anunt: Vanzare familii de albine

Acum plec la drum, incepe nebunia cu sarbatorile pascale si ca de obicei voi fi mai mult pe drum. Saptamana cealalta, daca ma va lasa salcamul 🙂 voi reveni cu detalii.

Sarbatori fericite tuturor!

O lupta castigata in razboiul contra pesticidelor neonicotinoide

stropiri la rapita

Imi promisesem ca voi incerca sa postez mai des pe blog, dorindu-mi chiar performanta unei postari zilnice. Planurile mi-au fost insa naruite odata cu venirea primaverii. Sunt extrem de ocupat cu stupina, m-am avantat cu pieptul inainte si acum trag ponoasele. Chiar daca e o activitate extrem de placuta si relaxanta apicultura se dovedeste extrem de cronofaga, asa ca pe aici, prin virtual, trec mai rar. Nu-i bai, recuperez eu cumva.

Vestea aceasta insa merita sacrificiul catorva minute pentru ca ma bucura tare. Scarbit fiind de ploconismul decidentilor de la Bucuresti in fata marilor companii producatoare de otravuri, azi am gasit o stire excelenta.

Pentru doi ani, pesticidele neonicotinoide sunt interzise in Europa

Asa ca azi am un nou motiv de bucurie, pe care vreau sa vi-l impartasesc. Un motiv de bucurie ca prin apartenenta la UE suntem uneori aparati de cretinismul decidentilor de la Bucuresti. Acestia, cei care ar trebui sa ne reprezinte interesele, dupa cum stiti probabil, au votat pentru folosirea acestor otravuri.

Bine ar fi ca acest “armistitiu” de doi ani sa ne fie util pentru a strange randurile in vederea castigarii acestui razboi.

Cititi, va rog, direct de la sursa detaliile acestei stiri: apinews.com