Plante melifere. Salcamul Galben sau Laburnum anagyroides

Odata cu Glicina de care va povesteam anterior am plantat si 6 puieti de salcam galben(Laburnum anagyroides), care sper ca odata crescuti sa imi bucure atat privirea, prin spectaculozitatea lor, cat si abinele prin nectarul oferit in lunile mai-iunie.

Si pe acestia i-am infofolit bine, sub un strat protector de pamant si iarba uscata, asa ca nu am o poza foarte faina sa va ofer. Dar poate va era dor sa vedeti cum arata fanul. Pe cuvand ca sub stratul de fan se afla cei sase puieti. Promit sa ii convoc la o sedinta foto odata cu incalzirea vremii 🙂

Salcam Galben(Laburnum anagyroides)
(Foto: arhiva personala | Plante protejate de frig)

Plante melifere. Glicina sau Wisteria

glicina
(Foto: arhiva personala | Puiet de glicina)

Vineri, pe langa hranirea familiilor de albine cu turte proteice am reusit sa imbogatesc si baza melifera a stupinei, printr-un puiet de Glicina(Wisteria) pe care sper sa il vad la vara crescand sanatos si viguros. Recunosc ca am plantat puietul de glicina, mai mult pentru spectaculozitatea sa, decat pentru valoarea sa melifera, care nu este insa de neglijat.

L-am infofolit bine cu pamant si cu un strat de fan, care sper sa il protejeze bine de frig pana intra bine in vegetatie odata cu incalzirea vremii.

Bericultura, etapa a patra

Aseara, dupa ziua petrecuta in stupina, am ajuns cu greu, adica ceva intarziere, la cea de-a patra intalnire a apicultorilor din Bucuresti, stransi ca de fiecare data in jurul unui pahar de bere. De unde ne-am luat si numele de apicultori bericultori.
De data asta, eu care nu sunt un bautor de bere inrait, am propus o alianta strategica. Prietenul meu apicultor, nume de cod “Jean Valjean”, a raspuns pozitiv, asa ca noi doi ne-am strans in jurul unei sticle de vin.

Am discutat vrute si nevrute, pana seara tarziu, cand epuizat de ziua de lucru dar si de povestile vanatoresti fara sfarsit ale celor doi vanatori bericultori de la masa(de fapt unul singur, IP straduindu-se in zadar sa gaseasca mici portite pentru povestile proprii, strans in corzi de logoreea lui Mircea 🙂 )

Am purces asadar catre casa, mult dupa miezul noptii, obosit dar binedispus.

Cum toate astea s-a nimerit sa se intample de 01 martie, zilele astea am ceva pacate de spalat.

Turte energoproteice

Ieri, vineri 01 martie, am mers la stupina pentru a pune turtele pregatite dinainte. Asa ca s-a nimerit sa ofer cate un martisor “fetelor” care ma asteptau in stupina.
Fiecare familie a primit turta proteinca pe baza de polen insotita bineinteles de o turta energetica, care sper sa le dea un impuls in dezvoltarea de primavara.

Turta energoproteica
(Foto: arhiva personala | Hranire cu turte proteice)

Din nefericire am descoperit ca pregatisem 2 turte in plus. Am pierdut una din familii, din cauza unei defectiuni la stup, dar mai ales din cauza indolentei mele. Cand am observat problema ar fi trebuit sa verific si sa remediez, insa din cauza vremii nefavorabile de la momentul respectiv, am amanat si apoi m-am culcat pe o ureche. Am mai gasit doar un pumn de albine, bineinteles fara regina, astfel ca ma fost nevoit sa desfiintez familia si am albinele ramase familiei vecine. Ma doare sufletul cand mi le amintesc cum aratau, covor mort pe fundul stupului, insa mergem mai departe avand grija ca in viitor sa fiu mai atent.

Albina moarta
(Foto: arhiva personala | Pierdere albina)

La o alta familie am constatat lispa reginei de cum am deschis stupul. Comportamentul lor agitat, specific orfanizarii mi-au spus din prima clipa care este problema, insa tot am mai cautat la repezeala regina. Pe care bineinteles ca nu am gasit-o si nici oua. Pentru ca nu am mai avut timp sa unific(din nou timpul) am amanat pentru zilele viitoare, sper ca de data asta sa rezolv cat mai repede.
De aceea ziua de luni o am programata din nou in stupina.

Plante melifere. Paulownia.

Pentru anul acesta ma pregatesc cu cateva soiuri de plante melifere cu care intentionez sa imbogatesc semnificativ baza melifera a zonei in care tin stupina.

In aceste scop am colectat diverse seminte din locuri pe care vi le pun la dispozitie prin “harta apicola” pe care o intretin cu ajutorul facilitatilor oferite de Google Maps.

Vreau acum sa va prezint Paulownia Tomentosa, asa cum se afla in acest moment pe balconul locuintei mele.

Pentru germinare am pastrat timp de cca 10 zile semintele intr-un vas cu apa, initial putin calduta. Le-am oferit conditii bune de germinare prin pozitionarea vasului la o temperatura de 23-25 de grade si o sursa de lumina artificiala pe timp de noapte, pe langa lumina naturala de la fereastra, pe timp de zi.

Seminte Paulownia
(Foto: arhiva personala | Seminte Paulownia germinate)

Apoi, dupa ce semintele au germinat aproape in totalitate, cu ajutorul unor scobitori am plasat plantutele in cateva pahare de plastic asezate pe pervazul balconului, intr-un loc luminos, chiar daca nu atat cat mi-as fi dorit. Am asezat semnitele pe un substrat de pamant pentru plante cumparat din comert, bine udat anterior. Intretinerea o fac pastrand substratul permanent umed, prin pulverizare cu apa, folosindu-ma de un pulverizator.

Seminte Paulownia
(Foto: arhiva personala | Paulownia rasad)

Turte energoproteice

Azi m-am apucat de turte energoproteice pe care trebuie sa le bag la albine, sper eu vineri daca prognoza este cat de cat pe aproape si va fi timp frumos.
Turtele le fac pe baza de polen, dupa reteta regretatului Gica Romanescu. Astfel turtele vor fi dintr-un amestec de miere, polen, protofil si zahar pudra.

Deja am amestecat de doua zile mierea cu polenul colectat in primavara special pentru acest lucru(stiti ca polenul folosit la hranirea albinelor poate proveni doar din sursa proprie, iar cine nu stie afla acum) si sper ca pana acum sa se fi mai “inmuiat”.

Intr-o cratita ceva mai mare, cea mai mare pe care am avut-o la indemana, nu ca ar fi fost destul de mare, am pus amestecul de miere si polen plus protofil peste zaharul pudra si am purces la mestecat, framantat pana am “nadusit”.
Ca sa termin amestecul de miere si polen dintr-un vas a trebuit sa fac trei sarje. Apoi am pus turtele in pungi si l-eam pregatit pentru “livrare”

Va pun mai jos cateva instantanee:

Turta energoproteica
(Foto: arhiva personala | Pregatirea turtelor energoproteice)

Turta energoproteica
(Foto: arhiva personala | Pregatirea turtelor energoproteice)

Turta energoproteica
(Foto: arhiva personala | Pregatirea turtelor energoproteice)

2. Reteta de turta proteica, asa cum o stim de la “Nea Gica”

– 5 kg miere sau 4kg sirop invertit 4/1
– 5 kg zahar pudra
– 1 kg drojdie de bere
– 1 kg lapte praf
– 1 kg polen macinat

In mierea sau siropul cald (sub 35-40 de grade) se pune zaharul pudra apoi ceilalti componenti.Se amesteca bine,se pune in pungi de plastic si apoi pe rame.Pungile sa aiba 0,5-1 kg
(eu am folosit doar polen congelat recoltat in primavara din propria stupina, fara drojdie si lapte praf si am adaugat in plus protofil)

Albina si planta comunica si prin semnale electrice

la capsuna 0805
(Foto: arhiva personala | Polenizare la capsun)

In seara asta am dat de o stire care aduce noutati in domeniul comunicarii dintre plante si polenizatori.
Via Cernagor Nicolae care citeaza din the guardian pe un forum apicol aflam de rezultatele unor noi studii ale echipei de cercetatori de la University of Bristol.

Stim deja ca pentru a convinge albina sa o viziteze, pentru a efectua polenizarea care permite perpetuarea speciei, o planta se foloseste de floare ca de o capcana, in sensul bun al cuvantului, secretand nectar pentru a atrage albinele.
Mai stim ca albinele sunt atrase de floare prin diverse culori, prin diverse modele ale inflorescentei si prin diverse “arome” cat mai ispititoare pentru albine.

Iata ca mai nou apare ipoteza ca, exceptand cele de mai sus, intre floare si insecta apare si o comunicare prin campuri de curenti electrici care pot transmite insectei informatii despre cantitatea disponibila de nectar sau polen si daca floarea a mai fost deja vizitata anterior.

Apicultorii stiu ca albina colecteaza polenul prin atragerea acestuia de campul electrostatic al perisorilor, tavalindu-se practica prin polenul pe care ulterior il recupereaza de pe perisori si il transporta catre stup. Ipoteza imi pare astfel cel putin logica.

ACA Bucuresti, alt cap, aceleasi brate

Azi 21 februarie 2013, la ACAR filiala Bucuresti a fost conferinta lunara, in cadrul careia au avut loc si alegerile pentru conducerea filialei. Din prima clipa cand am intrat pe poarta, mi-am dat seama ca e o intrunire deosebita. Cu greu am gasit un loc de parcare…

Sala aproape plina si prezidiul frumos aranjat la costum. Asa, ca pentru ocazii deosebite, de…

aca
(Foto: arhiva personala | Conferinta lunara ACAR Bucuresti)

Marturisesc ca am mers la sedinta sa vad cum este reales fostul(deja) presedinte, Dl. Ion Popescu insa am avut un fel de surpriza. Adica asa… un fel de juma’ de surpriza. In sensul ca nu a mai fost ales presedinte, insa si-a ales Dumnealui un urmas 🙂
Certificat ulterior de membri bineinteles, conform statut, prin ridicare brusca de palma de apicultor.

Pana una alta, ii urez mult succes noului ales, Domnului Marian Patrascu si ii doresc sa fie la fel de respectat ca predecesorul, despre care nu prea am auzit multe de rau.

Restul conducerii ramane aceeasi ca si pana acum, fiindu-i reinnoit mandatul.

In afara de asta, de prin sala cateva luari de cuvant, mai mult “poezie”, culminand cu o “problema de suflet”, un moment vesel oferit de un domn care si la intalnirea de acum 2 saptamani(dintre Agrostar si reprezentanti ai ministerelor pe de o parte si apicultori de cealalta parte) m-a facut sa zabesc. Azi era suparat ca ACA nu se implica in a obliga fermierii sa planteze a doua cultura, dupa grau, de floarea soarelui cu un amestec furajer. Pentru ca, spunea dumnealui, “Mergeam intr-o zi pe drum si am vazut niste flori crescute pe marginea santului de la semnitele cazute de la treierat si erau asa frumoase… de aici mi-a si venit ideea”

Ma rog… un domn care nu vrea sa uite ca “partidul e-n toate” nu mai e valabil si ca fermierii au dreptul sa ii doara in fund de ce dorim sau visam noi.

La plecare, m-am procopsit si cu o lista de preturi(la tamplarie apicola) strecurata subtil de un coleg de sedinta si cu o revista aiuristica, “frumos” colorata, care pe coperta unu imi prezinta “satelitul extraterestru de pe orbita Terrei”

Acum, daca stau bine si ma gandesc, cam asa m-am simtit si eu in sala. Cam ca un satelit extraterestru evoluand in jurul planetei ACA 🙂