Literatura apicola

Colectie Romania apicola
(Foto: arhiva personala | Colectie de reviste apicole vechi)

In seara asta, “apicultoreste” vorbind, sunt fericit. Tocmai ce mi-a sosit curierul, ceva mai devreme, cu o colectie de reviste din anii ’80, ’90

Nu imi place sa citesc pe un computer sau alt gadget. Una la mana ca ochii mei sunt deja supersolicitati, stand toata ziua, ba online, ba aplecat asupra altor activitati, de zi cu zi, ca atunci cand vine momentul sa citesc ceva, pur si simplu nu pot, nu mai am rabdare.
Apoi, mirosul hartiei si al cernelurilor, caracteristic unei carti tiparite, nu se poate compara cu raceala pixelilor noilor tehnologii.
Cu toate acestea, dupa ce probasem saptamana trecuta un kindle, si convins fiind ca ochii mei sunt in siguranta, eram hotarat sa fac o comanda pentru unul. Sunt atatea carti pe care nu le mai gasesc decat in format electronic incat va trebui sa fac candva aceasta concesie.

Insa, asa cum va spuneam, in seara asta am motive de bucurie. Am de citit pentru anul asta. Pana le termin mai aman cu achizitiile de electronice 🙂

Porumb congelat

In vara mi-a venit o idee excelenta(doar nu sunt fraier sa recunosc ca ideea e furata. Haide bre, ca toata lumea fura, mare scofala…) sa congelez porumb bun de fiert pe care sa il consum in iarna. Tocmai ce l-am scos de la lada si ajuns acasa l-am si aruncat la oala. Abia astept sa vad reactia copiilor de dimineata.
Daca bag si o strigare “poruuumb fiert aveeeem…” a la Mamaia, cred ca deja cele 20 de grade cu minus anuntate se transforma brusc si dintr-o data in 40 cu plus.

Hai, nu fiti nerabdatori, ca va spun mai tarziu cum au iesit 🙂

Porumb congelat

Repozitionare stupi

Cred ca am mai scris ca intentionez sa reasez stupii pentru o mai buna iernare si pentru a-i avea dispusi intr-o anumita configuratie in primavara care sa imi permita alte mutari, in vederea intaririi unor familii in vederea culesului la salcam.
Suportul va fi din barne patrate de lemn, de 8 cm, sprijinite pe boltari din beton, la o inaltime de 50 cm. fata de sol.

Ei bine, marti(ieri) am reusit sa dau o fuga la stupina, cu intentia ca in doua zile sa pregatesc terenul in vederea mutarii. Nu am reusit decat sa creez o si mai mare dezordine pe vatra, noroc ca nu prea mai am ce cauta printre stupi in perioada asta. Am reusit sa cumpar boltari din beton, pe care sa asez grinzile din lemn ca suport. Apoi i-am imprastiat pe pozitie urmand sa trec apoi la partea de fixare.

suport

Nu am mai reusit insa, cu o singura exceptie, din cauza de “fulguial”a si apoi de ninsoare serioasa. Undeva pe la ora 17:00 ninsoarea, la inceput usoara, a luat forme amenintatoare asa ca am sters-o englezeste. Trebuia sa trec si pe la Mishu asa ca speriat de viscolul destul de serios am lasat totul balta. Dealfel foarte bine am facut pentru ca imediat ce am ajuns in Bucuresti, se anunta un blocaj pe autostrada din cauza unor camioane puse de-a curmezisul.

La ora cand scriu, zapada e serios asternuta si ma intreb cand se va topi pentru a-mi permite sa continui. Oare pana in primavara voi reusi?

Albinele si linistea

Noi apicultorii stim ca, pe timp de iarna, una dintre cele mai importante conditii pe care trebuie sa le asiguri in stupina este linistea. Din pacate din diverse motive, de cele mai multe ori care pot fi usor evitate, nu se intampla asa.

Cand am ajuns marti la stupina am avut o surpriza tare neplacuta. Undeva in spate, din pacate destul de aproape de ultimul rand de stupi, am stivuite caturile si cutiile nefolosite. Se pare ca nu au fost asezate tocmai bine si au cazut lovind unul din stupii din fata lor. Am avut noroc si stupul nu a cazut de pe postament insa lovitura a fost destul de puternica, deplasandu-l catre inainte cca. 20 cm. Numai printr-un noroc chior nu a cazut, ramanand in echlibru pe o singura barna de lemn, cea din fata.

La prima vedere albinele sunt ok. Am ridicat capacul si am aruncat rapid o privire prin folie si am ascultat cuibul. Nici pe sita soclului nu erau albine cazute. Mai mult de atat nu aveam ce face. Acum astept o fereastra de timp frumos sa le pot verifica mai in detaliu.
Imi va fi invatare de minte, de acum voi fi mult mai atent la asemenea lucruri

Stupi Cazuti

Seminte Evodia, de la Mosu

Aseara am avut o conversatie cu un coleg apicultor. Chiar daca, desi din Bucuresti, inca nu am apucat sa il cunosc personal, avem(pe langa apicultura bineinteles) o pasiune comuna in incercarea de imbogatire a bazei melifere, fapt ce face foarte placuta orice conversatie.

Discutand despre harta apicola isi manifesta dorinta de a primi ceva seminte de evodia, nemaifiind sigur ca va apuca sa isi culeaga singur. Asa ca dupa ce am plecat de la birou am facut un mic ocol pana la Evodiile din apropiere. Neavand in ce sa pun semintele, am nimerit fara sa vreau cel mai potrivit ambalaj. Asa ca sper sa il bucure micul cadou de sarbatori 🙂
De fapt, trebuie sa scriu “sa ii bucure” avand in vedere faptul ca sunt doi prieteni care vor primi…

Seminte Evodia

Conditionarea si pastrarea polenului

Ulterior colectarii, polenul necesita o pregatire minima in vederea comercializarii sau a consumului. Aceasta deoarece, in timpul colectarii, sertarul cu polen contine si albine moarte, resturi de de albine(aripi, picioruse), insecte sau alte impuritati.

Vizitatori

Curatirea polenului de aceste resturi se face prin cernere. Practic, polenul se trece prin doua site din otel inoxidabil cu ochiurile de dimensiuni diferite. Prima data il trecem printr-o sita cu ochiuri mai mari, care sa permita trecerea granulelor de polen dar care sa opreasca resturile de dimensiuni mai mari(albine, resturi de albine, alte corpuri straine)
Apoi, tot ce a trecut de aceasta sita se trece prin cea de a doua sita, care are ochiurile mai mici decat granulatia polenului.
Ceea ce ramane pe sita este polenul bun, care merge catre consum sau comercializare in vederea consumului, ceea ce trece prin sita sunt resturi care, eventual pot fi folosite in alimentatia albinelor, introdus in turtele cu miere folosite la stimulare.

polen 22 aprilie 2012
In cazul uscarii polenului, curatirea se poate face si prin ventilare.

Personal, pentru pastrarea polenului folosesc congelarea, acesta fiind cel mai potrivit procedeu care pastreaza polenului cat mai multe din caracteristicile naturale.
Patrarea in lada se face prin vidare in pungi alimentare, pentru cantitatile mai mari, sau in borcane de sticla.

Polen de salcie

Rezultatele PNA 2011-2013, pentru anul 2012

MADR a publicat un comunicat oficial in care sunt prezentate rezultatele Programului National Apicol 2011-2013, pentru anul 2012. Asa, la prima vedere se observa ca programul a fost accesat de mult mai multi apicultori si ca nivelul decontarilor este unul mult mai mic.
De remarcat gradul de absorbtie de 99,99%

Comunicatul AICI

Azi am pierdut un roi

Azi(adica ieri) am pierdut un roi destul de mare. Dimineata(ma rog… pe la pranz) cand am ajuns in stupina, ca de fiecare data, am aruncat o privire prin stupina, tocmai pentru a observa o eventuala roire, sau alta situatie nelalocul ei. Toate pareau in ordine, insa se pare ca inca nu am ochiul bine format. La nici o ora, vecina mea “Tanti Lucica” striga la mine:
“- … Vezi ca ai un roi la mine-n dud, ia uite-l ce mare e
Cand ajung in stupina sunt izbit de zgomotul pe care roiul in formare il facea deasupra stupilor, cumva deasupra unui dud al vecinei. Albine, puzderie. Nu a fost insa sa fie. Dupa ce s-au agitat putin pe deasupra au intins-o hotarat catre padure. Le-am urmarit vreo 200 de metri, insa in zadar. Se pare ca zborul lor e mai rapid decat alergatul meu. De… ele zboara in linie dreapta 🙂

Maine o iau la picior prin padure, poate, poate dau de ele. Nu imi fac insa sperante prea mari.

O poza nu am sa va ofer. Alergatul sotiei mele dupa camera foto, s-a dovedit chiar mai incet decat alergatul meu dupa roi 🙂

Asta sa ne fie paguba!