Apocephalus borealis

Apocephalus borealis

In ultimele zile din toate partile primesc “stirea” despre “Apocephalus borealis” un parazit care se pare ca s-ar face vinovat(printre altele) de temutul fenomen descoperit in 2006 – CCD(Colony Collapse Disorder) cu care se confrunta apicultorii americani si de care in ultimul timp am auzit pomenindu-se si pe la noi(mai mult ca o scuza care mascheaza alte cauze, este convingerea mea)
Pe scurt, parazitul depune ouale in abdomenul albinei care ulterior se comporta asemenea unui zombie(este descrierea cel mai des intalnita) si moare in cca. 7 zile.
Apocephalus borealis care de obicei parazita bondarii a fost observat, dintr-o intamplare, parazitand albinele melifere in campusul San Francisco State University, de echipa profesorului John Hafernik(presedinte al Academiei de Stiinte din California), care scie despre asta in 3 ianuarie 2012 in plosone.org
Dupa asta, toata lumea imbratiseaza ideea si stirea se plimba dintr-o parte in alta.

Citind, asa cum spuneam in aceste zile, despre noul posibil factor care poate duce la CCD, am gasit la un moment dat un comentariu care m-a pus pe ganduri: “Cand habar nu ai despre ce este vorba, dai vina pe Zombie” Mi-a placut tare comentariul(chiar daca nu as vrea sa fie asa) si din cauza asta am zis sa ti-l impartasesc, draga cititorule.

Pana una alta, nu ne ramane de facut decat sa asteptam ca cercetatorii sa continue cu munca lor, sperand ca intr-un final sa reuseasca identificarea unor metode de aparare pentru protectia albinei, cea care face dealtfel si subiectul preocuparilor mele de aici. Sper sa se intample asta pentru ca, pana la urma, parafrazand “daca albina nu e, nimic nu e”.

Vizita in stupina. Prima din 2012.

Ieri am facut prima vizita in stupina, din acest an. 12 grade la umbra, albinele dintr-o parte din stupi aveau zbor.
Aveam 2 familii mutate pe care le tineam inchise de cateva saptamani. Le-am deschis si pe acestea si am ridicat capacul fortand un zbor. Asta pentru ca nu eram sigur ca vor mai fi zile calde.
Am deschis cativa stupi, pentru verificare si am constatat ca ierneaza bine. M-a bucurat sa constat lipsa condensului de care ma temeam.
Doar la 3 stupi pe care i-am lasat, pentru comparatie, fara izolatia dintre folie si placa de polistiren extrudat am gasit condens. Am tras concluzia ca sistemul oe care l-am fixat este bun si am remediat si la acesti stupi situatia.
In plus, la ultima vizita aveam un stup in care intrase apa prin imbinarea dintre capac si corp, izolatia fiind imbibata cu apa. Acum, la verificare am constatat ca e in ordine.

Mai jos, o imagine care arata cum se prezinta un cuib de iernare, pe 8 rame, la 12 grade la soare. Deci putin rasfirat.

cuib de iernare la 12 grade c(la umbra)

Mierea in bucate | Catina cu miere.

M-am gandit sa impartasesc si cu vizitatorii acestor pagini, cate ceva din bunatatile de prin casa, la care mierea e de mare folosinta. Am pozele pregatite de mai mult timp insa tot aman sa pun retetele.

Incep cu catina.

miere cu catina boabe

Ai nevoie de:

– Catina Boabe
– Miere de salcam(poti folosi si alta miere, dar cea de salcam cristalizeaza mai greu)

Catina cu miere se prepara dupa o reteta foarte simpla. Cureti de codite si speli foarte bine catina in jet de apa rece si alegi doar boabele sanatoase. O pui apoi la zvantat, pe cateva prosoape de hartie de exemplu, pana se scurge apa bine. Iti reamintesc, apa nu are ce cauta in miere.
Pui apoi intr-un borcan de sticla o treime boabe de catina si apoi completezi pana la umplere cu miere. Poti folosi si alta proportie, in functie de gust. Catina, precum stii este foarte bogata in vitamina C si are un gust destul de aspru. Asa ca poti sa pui mai putina si mai multa miere. Ideea este sa nu pui prea multa catina, pentru a asigura conservarea. Daca nu este miere suficienta poate fermenta.

Eu tin borcanele la rece, insa nu ai probleme cu pastrarea lor cateva luni bune. 1-2 saptamanni, la cateva zile intorci borcanele cu capacul in jos si invers.

Pentru copil, catina astfel conservata este un energizant excelent. Nu trebuie sa faci abuz. O lingurita dimineata, nu mai tarziu pentru ca este mai ceva decat cofeina…

Daca ti place, data viitoare iti vorbesc si despre siropul de catina cu miere.

Pofta mare!

Atentie: Mare grija de unde cumperi mierea. Mierea din supermarket e “otrava curata” nu are ce cauta pe masa copilului tau. Cauta-ti un apicultor in care sa ai incredere si cumpara direct din stupina.

Pastrarea fagurilor peste iarna

Azi am lucrat din nou in stupina. Am dat o fuga dupa amiaza pentru cateva ore si am reusit doar sa depozitez fagurii si ramele cu rezerve. Ce zboara timpul, mai ales cand ziua e atat de mica…

Ramele cu rezerve le-am depozitat in interior, iti vorbesc mai tarziu despre asta.

Fagurii goi i-am depozitat la exterior, si ca sa ma asigura ca nu vor fi atacati de molia cerii(gaselnita) am ars cate un fitil de sulf.

Fagurii sunt depozitati afara, in aer liber, in caturi suprapuse. Foarte bine inchise pentru a face o fumigatie eficienta. In partea de sus, un cat ramane gol pentru ca aici va arde fitilul de sulf. Deasupra acestuia, podisorul sita si folie pentru o izolatie perfecta si apoi capacul. Este important sa retii ca fitilul se aprinde in partea de sus pentru ca fumul este “mai greu” si “cade” peste rame, de sus in jos. Arde la o temperatura ridicata de aceea trebuie sa ai grija sa aprinzi fitilul pe o bucata de metal, ceramica, etc. Ca sa intelegi mai bine, iti pun mai jos o poza.

Aici, in aceste caturi sunt depozitate ramele cu faguri crescuti.

depozitare rame

Asa arata fitilul arzand. “Suportul” este o bucata de tigla din lut ars si o plasa de sarma pentru a favoriza arderea in siguranta.

arderea fitilului de sulf

Buduroiul. Day one!

Ştii, pentru că povestesc în stânga şi-n dreapta, fără a scăpa vreo ocazie, că nebunia celor 40 de ani, în cazul meu, s-a nimerit sa fie apicultura.
După ce anul acesta am trecut prin experienţe extraordinare, legate de această îndeletnicire, am concluzionat că tot vitorul meu, nu se poate altfel, voi petrece mult timp în preajma albinelor. Încă de la început am visat să am în grădină câteva buduroaie în care sa cresc albine, aşa cum cresc ele în natură de milioane de ani. La sfârşitul lunii septembrie 2011 visul meu face primul pas către realitate.
Ca să nu o mai lungesc, voi reveni oricum cu detalii pe parscurs, îţi prezint primul meu buduroi. Spun buduroi pentru că sună mai poetic aşa. De fapt, sunt buduroaie. Pentru că sunt trei. Şi de acum trebuie să mă apuc de muncă, pentru a face din ele o casă primitoare pentru albinele mele.

Aşa arată acum. Ţi-l voi prezenta şi pe parcurs, pe măsura ce lucrez la el, pentru a te bucura împreună cu mine.

day-one

Pregatirea pentru iarna

Azi am lucrat toata ziua la albine. Pe seara am ajuns frant de oboseala, dar o oboseala placuta. Nu prea am chef de scris acum, poate revin mai tarziu cu o completare. Vreau doar sa iti spun ca, printre altele, m-am ocupat indeaproape de pregatirea pentru iernare a catorva roi mici, pe 3-4 rame pe care ii iernez ca atare, fara unificare. Iata cum arata unul pe 3 rame-2 intervale de albina:

Iernare roi 3 R

Ramane de vazut cum vor arata in primavara. Eu am toata convingerea, contrar multor pareri, ca vor iesi foarte bine si ca vor deveni colonii puternice, apte pentru productia din sezonul urmator.

Botca de schimbare linistita.

Atunci cand vor schimbarea reginei, albinele construiesc o “botca de schimbare linistita”. La ele galetile, de orice culoare, nu au nicio influenta.

Regina crescuta intr-o botca de “schimbare linistita” este socotita de apicultori cea mai valoroasa regina. Atunci cand, din diferite motive, colonia doreste schimbarea reginei, albinele cladesc cateva botci, de obicei 1-2, pozitionat central pe rame. Aici albinele hranesc si ingrijesc regina din stadiul de ou, cu deosebita atentie si fara stres(existand deja in colonie o regina care sa depuna oua, iar conditiile de dezvoltare sunt normale) ceea ce nu se intampla in cazul celorlalte 2 tipuri de botci “naturale”, “botca de roire” si “botca de salvare”.

botca schimbare

Vezi cum este spalata mierea chinezeasca.

In ultimul timp si la noi si-au facut aparitia prin presa cateva lucruri, mai putin cunoscute de consumatorul de rand, despre “mierea de supermarket”, o miere mai putin de albina si mai mult de afaceri necurate…
Cine are urechi a putut auzi, cine are ochi a putut sa vada. Ultimul lucru pe care trebuie sa il faca un consumator de miere este sa cumpere aceasta miere din marile retele de magazine. Nu va mai otraviti!, este indemnul meu.

Intr-un articol din 27 aprilie, Manager.ro publica o analiza interesanta despre modul in care mierea chinezeasca este “spalata” si introdusa pe piata din America si Europa, in urma “crizei mierii chinezesti” din anul 1997

N-ati fi zis ca mierea, acest produs asociat de obicei cu bucuriile copilariei si cu ursuletul Winnie-the-Pooh, poate face subiectul unor actiuni mafiote, cu carteluri, retele clandestine de distributie, agenti FBI sub acoperire si tot tacamul. Si, totusi, aceasta e realitatea. Totul a inceput in 1997, cand o epidemie de proportii a afectat stupii din China, cel mai mare producator de miere din lume.
Pana in 1997, China detinea o cota de 40% din productia de miere globala si totul era OK. Dar in acel an, apicultorii chinezi s-au confruntat cu atacul unei bacterii care a imbolnavit milioane de familii de albine, iar rezultatul a fost ca productia a scazut cu doua treimi.
Pentru rezolvarea problemei, existau doua solutii: …

Citeste integral aceasta analiza pe pagina sursei, manager.ro