Seminte Evodia, de la Mosu

Aseara am avut o conversatie cu un coleg apicultor. Chiar daca, desi din Bucuresti, inca nu am apucat sa il cunosc personal, avem(pe langa apicultura bineinteles) o pasiune comuna in incercarea de imbogatire a bazei melifere, fapt ce face foarte placuta orice conversatie.

Discutand despre harta apicola isi manifesta dorinta de a primi ceva seminte de evodia, nemaifiind sigur ca va apuca sa isi culeaga singur. Asa ca dupa ce am plecat de la birou am facut un mic ocol pana la Evodiile din apropiere. Neavand in ce sa pun semintele, am nimerit fara sa vreau cel mai potrivit ambalaj. Asa ca sper sa il bucure micul cadou de sarbatori 🙂
De fapt, trebuie sa scriu “sa ii bucure” avand in vedere faptul ca sunt doi prieteni care vor primi…

Seminte Evodia

Conditionarea si pastrarea polenului

Ulterior colectarii, polenul necesita o pregatire minima in vederea comercializarii sau a consumului. Aceasta deoarece, in timpul colectarii, sertarul cu polen contine si albine moarte, resturi de de albine(aripi, picioruse), insecte sau alte impuritati.

Vizitatori

Curatirea polenului de aceste resturi se face prin cernere. Practic, polenul se trece prin doua site din otel inoxidabil cu ochiurile de dimensiuni diferite. Prima data il trecem printr-o sita cu ochiuri mai mari, care sa permita trecerea granulelor de polen dar care sa opreasca resturile de dimensiuni mai mari(albine, resturi de albine, alte corpuri straine)
Apoi, tot ce a trecut de aceasta sita se trece prin cea de a doua sita, care are ochiurile mai mici decat granulatia polenului.
Ceea ce ramane pe sita este polenul bun, care merge catre consum sau comercializare in vederea consumului, ceea ce trece prin sita sunt resturi care, eventual pot fi folosite in alimentatia albinelor, introdus in turtele cu miere folosite la stimulare.

polen 22 aprilie 2012
In cazul uscarii polenului, curatirea se poate face si prin ventilare.

Personal, pentru pastrarea polenului folosesc congelarea, acesta fiind cel mai potrivit procedeu care pastreaza polenului cat mai multe din caracteristicile naturale.
Patrarea in lada se face prin vidare in pungi alimentare, pentru cantitatile mai mari, sau in borcane de sticla.

Polen de salcie

Azi am pierdut un roi

Azi(adica ieri) am pierdut un roi destul de mare. Dimineata(ma rog… pe la pranz) cand am ajuns in stupina, ca de fiecare data, am aruncat o privire prin stupina, tocmai pentru a observa o eventuala roire, sau alta situatie nelalocul ei. Toate pareau in ordine, insa se pare ca inca nu am ochiul bine format. La nici o ora, vecina mea “Tanti Lucica” striga la mine:
“- … Vezi ca ai un roi la mine-n dud, ia uite-l ce mare e
Cand ajung in stupina sunt izbit de zgomotul pe care roiul in formare il facea deasupra stupilor, cumva deasupra unui dud al vecinei. Albine, puzderie. Nu a fost insa sa fie. Dupa ce s-au agitat putin pe deasupra au intins-o hotarat catre padure. Le-am urmarit vreo 200 de metri, insa in zadar. Se pare ca zborul lor e mai rapid decat alergatul meu. De… ele zboara in linie dreapta 🙂

Maine o iau la picior prin padure, poate, poate dau de ele. Nu imi fac insa sperante prea mari.

O poza nu am sa va ofer. Alergatul sotiei mele dupa camera foto, s-a dovedit chiar mai incet decat alergatul meu dupa roi 🙂

Asta sa ne fie paguba!

Albina cap de pod

Zilele astea, intr-o plimbare prin zona din jur pentru o recunoastere a bazei melifere, am avut surpriza placuta sa gasesc o colonie de albine stabilita in pilonul din teava de otel al podului de peste raul Arges.
Colonia s-a stabilit intr-un loc inaccesibil, de unde nu poate fi recuperata. Partea proasta este ca podul este unul “suspendat” care trepideaza din toate incheieturile la trecerea fiecarui vehicul. Lucrul asta nu face deloc bine albinelor.
Parte buna insa este ca respectiva colonie a trecut cu bine de iarna, deloc usoara la sub minus 20 grade o perioada destul de lunga.

Deci, iernarea in stup de metal, fara impachetare nu este deloc una rea.

Privind activitatea de la urdinis, as zice ca albinele o duc fain acolo unde sunt. Voi urmari evolutia lor, curios fiind cat vor rezista in salbaticie, in aceasta situatie.

Roi pod

Vizita in stupina! 16 Feb 2012. Update.

Scurt. Ca nu e timp.

Am fost si mi-a placut ce am gasit. Mai putin trei familii pe care cel mai probabil va trebui sa le unific. Toate(probabil) fara regine. Spun “probabil” pentru ca din lipsa de timp nu am facut verificarea foarte atent. Am mers cu gandul de a da turtele pentru stimulare si am vrut sa termin neaparat pana seara.
Luni mi-am programat ziua pentru control asa ca voi sti sigur ce este cu cele 3 familii care nu aveau puiet. De fapt doar doua dintre ele, pentru ca una avea. Berechet. Doar ca de trantore…

Deci luni avem treaba!

Vizita in stupina! 16 Feb 2012

Urme de pitigoi

Maine 16 februarie 2012 – maxim 10 grade|minim 1 grad, spune sigur pe sine meteorologul meu personal.

Pauza!

Inainte sa intrebi tu, iti spun eu care e treaba cu meteorologul personal: Dupa cum stii, apicultura nu aduce venituri consistente, suficiente pentru “medic personal”, “avocat personal”, “bancher personal”, “secretara personala”, sau alte cele. Asa ca, pentru a fi in trend, mi-am tras si eu un “personal”. Adica un meteorolog personal(fa un click sa-l cunosti personal, daca inca nu-l stii 🙂 )

Play!

Cum spuneam, Frogy-meteorologul meu personal, zice ca maine va fi cald. Numai bine de bagat mana printre rame. Asa ca dis de dimineata, pe la pranz, asa cum sta bine apicultorului harnic purced spre stupina sa ma rasfat putin. Nu iti ascund ca sunt tare nerabdator. Iarna asta reprezinta pentru mine un mare hop pe care sper sa il trec cu brio. La ultima vizita albinele mele o duceau excelent. Nu am avut nicio pierdere de colonii in aceasta iarna si ma rog ca maine sa constat ca lucrurile stau inca la fel.

Inainte sa intrebi ce fac totusi la ele, iti spun tot eu. Merg sa le dau niste turte de miere cu protofil, pentru ca pana acum nu le-am pus protofil. Maine va trebui sa decid si daca mai este cazul sa le dau ceva supliment pentru polen. Sper sa nu fie cazul si sa le vad cu piciorusele incarcate cu polen natur, made by baza melifera a stupinei lui MyBees. As fi tare fericit sa constat ca va trebui sa incep stimularea de primavara..

Hai ca te las. Te tin la curent dupa ce ma intorc, imediat ce imi va veni cheful de scris.

Mierea lupta cu inflatia!

Mierea, ne spune Institutul National de Statistica printr-un comunicat de presa, a fost singurul produs alimentar care in luna februarie 2012 a inregistrat scaderi de preturi fata de luna precedenta, ianuarie 2012.

recolta salcam

Multi dintre prietenii si colegii mei apicultori se plang de faptul ca mierea inregistreaza preturi mici, care nu justifica sub nicio forma munca si daruirea depuse pentru producerea minunatei licori. Se pare insa ca nu este chiar asa din moment ce produsul este singurul care inregistreaza scadere, prin comparatie cu celelalte produse alimentare care prezinta crestere de pret. Cu alte cuvinte, este loc de scadere?

Ma rog… Institutul National de Statistica face referire la produsul alimentar “miere”, dar tinand cont ca statisticile se bazeaza pe monitorizarea preturilor din magazine, nu prea inteleg ce treaba are cu mierea… Corect ar fi sa discutam de “produse care contin, mai mult sau mai putin miere”. Sau “produse care contin, pe langa altele, si miere”.

Pana la urma, intrebarea ramane. Oare cu pretul mierii ce se intampla de fapt?