Piata si Taranul(a se citi pietar, samsar sau cum doresti) Grobian

Am trecut azi, intr-una din plimbarile destul de rare, prin piata pentru ca mi s-a facut pofta de niste mandarine.
Ajuns in piata, la prima taraba o rog pe doamna care tocmai punea intr-o punga niste struguri pentru o alta persoana..

– Imi dati si mie o punguta va rog?

Raspunsul primit m-a lasat cu un nod in gat si o cugetare.

– Va servesc EU imediat!
– Multumesc, nu mai e nevoie!(cu energia scazuta brusc catre zero)

In drum catre casa, pentru ca mi-a cazut energia dar a ramas pofta, intru in primul supermarket(ca sa nu dau nume).
Imi pun frumusel singur mandarinele dorite intr-o punga ajung la casa platesc, ajung acasa, mananc mandarine.

Apoi stau si cuget asa:

Pret mandarine la piata – 7.99(ce, credeati ca taranii nu stiu de-astea cu pretul psihologic?)
Pret mandarine la supermarket(ca sa nu dau nume) – tot pret psihologic, dar pe ei ii banuiesc ca stiau mai din vreme – 4.49

Calitatea: Asemanatoare, fara o diferenta sesizabila si sunt convins ca la Dabuleni inca nu se fac mandarine

Atunci ma intreb io in barba(chiar port barba): Cine sa fie de vina pentru disparitia pietelor si a taranilor din piete?
Multinationalele… No… Eu am alta parere…

Vai, vai, vai! Vai de apicultura noastra!

Vai de apicultura romaneasca de peste putin timp, daca lucrurile o vor lua in directia in care se pare ca face pasi uriasi si repezi.

siropuri versus natura

Putini oameni, dar din fericire pe un trend crescator, tind sa se desprinda din masa generala de consumatori si incep sa caute/selecteze surse de hrana sanatoasa pentru ei si pentru copiii lor.
Din nefericire majoritatea covarsitoare a consumatorilor, cuprinsi parca de amorteala mintii si ghidandu-se doar dupa criteriile, “Maria Sa Pretul” si “sa fie mare/mult”, consuma o hrana de o calitate execrabila care le umple de cele mai multe ori cosurile pe care le plimba prin super/hiper marketuri si le ticseste apoi frigiderele.

Razboiul pentru profit se duce pe toate fronturile.

Apicultura – printre putinele activitati generatoare de resurse de hrana bruta, curata si sanatoasa se afla si ea sub asediu. Nu mai este un secret pentru majoritatea populatiei, cel putin asa imi place sa cred, ca gunoaiele existente in retailul de mari dimensiuni si vandute cu numele de miere, nu au de-a face cu mierea pe care tot omul o stie si spera sa o puna pe masa copiilor. Oamenii se pare ca incep sa constientizeze pericolul de pe rafturi.

Dam vina pe importurile masive de miere chinezeasca care invadeaza piata si care alaturi de siropuri artificiale cupajate cu cateva urme de miere ajung in marketuri cu denumirea de miere. Pardon, eticheta specifica de fapt “Contine miere” pentru a respecta cadrul legal. Nu sunt sigur ca daca ar scrie “Contine si miere” ar sesiza cineva diferenta… De fapt, cum spuneam la inceput, putini sunt oamenii, consumatorii care sa se intereseze de fapt de acest aspect si sa isi puna intrebarea – cat de sanatos este ceea ce mananc(eu, familia, copii mei…)?

Azi sunt revoltat! Azi mi s-au prabusit alte cateva piese din lego-ul construit de imaginatia mea sub numele de “lucrurile se vor indrepta,, exista speranta”

Azi am deschis facebook-ul si am dat de acest film, de fapt o reclama la un produs de hranire artificiala a albinelor, care m-a facut pur si simplu sa ma crucesc. Am auzit pentru prima data cum un sirop din ceva dulce este numit miere. Direct, pe fata si fara nicio retinere. “Mierea marca dulcofruct”

Incep sa ma rusinez de faptul ca, pentru a defini activitatea pe care eu o desfasor in preajma albinelor, folosesc cuvantul apicultura, numindu-ma apicultor, cuvinte de care si acesti oameni se folosesc fara a incalca daca stam bine sa ne gandim vreo lege. Nu vorbim de legile bunului simt, pentru ca bunul simt este de multa vreme o floare rara pe meleagurile noastre…

Imi dau seama la ce nivel s-a ajuns daca a intrat in normal sa numim miere un produs provenit exclusiv dintr-o hranire artificiala.
Imi dau seama cat de putin timp va trece pana cand aceasta “miere” va ajunge in cosurile de cumparaturi ale oamenilor.

Nu zic ca prin publicarea filmului respectiv se deschide vreo cutie a pandorei in apicultura, sunt convins ca a fost deschisa de mult. Am doar sentimentul ca filmarea asta ii smulge doar balamalele, pentru a se asigura ca niciodata nu se va mai inchide.

minutul – 4:09(plus alte momente) “aceasta miere marca dulcofruct”
minutul – 1:10 “vedem capaceala alba… practic putem spune ca avem miere de salcam”

Autorul filmului mentioneaza de cateva ori ca aceasta “miere” nu este destinata consumului uman, ca este destinata doar albinelor insa cunoscand cateva lucruri despre lacomia umana pot sa fac putin pe oracolul si sa va spun ca:

Nu am nicio indoiala ca “mierea marca dulcofruct” va ajunge pe masa copilului tau
Nu am nicio indoiala ca “mierea marca dulcofruct” va ajunge pe masa parintelui sau bunicului tau.
Nu am nicio indoiala ca “mierea marca dulcofruct” va ajunge pe masa suferindului din familia ta.

Pentru ca din pacate acestea sunt cele trei categorii de consumatori ai mierii din tara noastra. Nu avem cultura unei hraniri sanatoase si consumam mierea doar cand ne ajunge cutitul la os.

Toti acestia de mai sus care veti ajunge sa cititi aceste randuri precum si putinii dintre voi care constientizeaza ca produsele stupului trebuie sa faca parte din hrana zilnica inclusiv a omului sanatos, la trup si la minte, sper sa va treziti cat de curand si sa treceti la actiune ACUM. Luati legatura cu mine(sau gasiti pe langa voi apicultori de buna credinta) si va voi arata cu placere si responsabilitate cum sa va creati si sa ingrijiti o mica stupina in propria gospodarie(sau apeland la alte solutii). Pentru ca foarte curand, numai asa veti putea sa va cresteti cosiderabil sansele sa aveti acces la produse apicole curate.

Acum imi dau inca o data seama cat de norocos sunt ca la un moment al vietii mele am intalnit albinele, ca mi-am infranat instinctele umane de distrugere si le-am permis sa faca parte din viata mea si ca acum pot pune pe masa copiilor, familiei mele si prietenilor mei o miere adevarata, pe langa toate cele provenite din stup.

Am scris un articol lung, mult mai lung decat am obiceiul, dar sunt revoltat. Revoltat nu de cel care filmeaza si de situatia in sine. Dragos, desi un om controversat este un om normal care face din apicultura o meserie si pe care o face asa cum intelege sa o faca. Incerc de ceva vreme, chiar daca nu intotdeauna reusesc, sa nu judec pe nimeni. Pur si simplu comentez o situatie care ma revolta.

Cand albina nu tine cont de ce doresti tu.

Un sfat de care ar trebui sa tin cont de aici inainte:

“Cand faci un roi ai grija in ce parte a diafragmei ramane regina”

Insa si daca nu se va intampla asa, nu ar fi mare pacat. Hai sa va povestesc de ce…

In vara, pe langa roii care au fost formati si s-au dezvoltat in conditii normale, am avut si doua surprize, la doi roi care desi nu s-au comportat dupa asteptari, nu mi-au facut neaparat o surpriza neplacuta, ba poate chiar dimpotriva…

Ambii roi naturali, au fost introdusi in cutii scuturati pe cate 4 rame dadant cu foita de fagure artificial, fara rame cu puiet capacit, fara rama cu hrana, ca si multi altii dupa ce am terminat aceste „rezerve”. Oricum intr-o perioada de cules bun.
Cel mai probabil in momentul in care au fost scuturati, regina a ramas in partea exterioara a diafragmei si din aceasta cauza au crescut faguri de la zero in defavoarea variantei de a creste si forma cuibul pe ramele cu foite de ceara, introduse de mine.

Fagure natural

Unul dintre ei, format intr-un model de stup utilizat pe sistem clopot, la care folosesc folie in loc de podisor, a preferat sa creasca fagurii de ceara in partea stanga a diafragmei, lipind fagurii de folie si continuand pana jos, intr-o forma perfecta, paralel cu diafragma.
Pe acesta am reusit sa il mut ulterior pe rame, dupa ce am intercalat cuibul deja format, intre rame crescute. Apoi, dupa ce ponta s-a mutat pe ramele dorite, fagurii crescuti natural au mers catre margine si, odata ramasi fara puiet, doar cu rezervele de miere, au trecut la curatat dupa diafragma.
In final, am reusit sa am un cuib asa cum l-am dorit, fagurii crescuti urmand ai folosi in primavara pentru a starta cresterea fagurilor naturali, fara foita de ceara.

Fagure natural

Cel de-al doilea roi, scuturat intr-un stup cu podisor din lemn, si-a crescut fagurii tot in exteriorul cuibului dorit de mine, insa fara a mai respecta paralelismul cu diafragma. Fagurii crescuti ca intr-un buduroi, au fost prea in margine cutiei si nu am mai reusit intercalarea cuibului intre rame. Asa ca au ramas in continuare asa si nu imi pare rau. In primavara, cel mai probabil voi folosi podisorul, cu tot cu faguri, pentru polpularea unui buduroi. Ramane insa de vazut daca va trece peste iarna asa cum se afla, rezervele de miere fiind destul de mici. Vremea inca frumoasa imi va permite probabil sa rezolv si acest neajuns.

Bineintele, prima greseala, in ambele cazuri este ca nu am verificat, dupa o perioada de timp rezonabila de timp de la formare, situatia lor. Insa, sub tavalugul lipsei crunte de timp, asta s-a intamplat cu multi altii, care s-au dezvoltat conform asteptarilor.
Oricum, una peste alta, nimic nu se pierde, m-am ales cel putin cu cateva poze frumoase.

Daunatorii albinelor | Soarecele

soarece
(foto: arhiva proprie | Resturi de albine in stup afectat de atacul soarecelui)

Scriam cu ceva timp in urma ca, la un control al iernarii, am gasit un stup in care s-a aciuat un soarece. Nepermitandu-mi timpul(adica vremea) de atunci sa umblu in el, am amanat pentru o zi mai calduroasa. Ei bine, azi am gasit-o si m-am invrednicit sa rezolv problema.

Apicultorii stiu ca, toamna tarziu cand albinele isi reduc activitatea, stupii trebuie protejati impotriva soarecilor, unii din principalii daunatori ai albinelor.
Cand albinele isi reduc activitatea, deci si urdinisul ramane neprotejat, soarecii incearca sa intre in stupii cu albine, un loc ideal in care sa isi petreaca sezonul de iarna. Nu este greu de inteles aceasta, avand in vedere ca intr-un stup cu albine beneficiaza de un loc calduros, hrana din belsug si liniste.

Pentru a evita acest lucru, apicultorii folosesc un dispozitiv numit “gratie antisoareci”, “gratie de urdinis”. Aceasta gratie ofera, pe langa protectia impotriva rozatorului, si posibilitatea de inchidere a accesului albinelor cu posibilitatea de aerisire.

Desi in anii trecuti am pus gratii la stupi, anul acesta am omis acest lucru. Am zis eu ca in scop “didactic”, sa vad daca totusi nu se poate si fara. Insa, daca ma gandesc bine, in sinele meu stiu ca am fost mai degraba indolent.

Statistic, lucrurile nu stau prea rau, din toata stupina neprotejata cu gratii, am avut probleme la un singur stup. Cand insa vezi ce se intampla cand un asemenea musafir nepoftit imparte stupul cu albinele tale, nu prea te mai multumesti cu statistica.

In stupul respectiv, dintr-o familie de productie frumoasa pregatita de iernat pe 7 rame, mai sunt acum 3 rame de albina. Puteau ramane chiar doua. Soarecele a produs un deranj enorm, a omorat albine, a distrus faguri cu hrana, a ros pana si in zona de puiet a cuibului.

Clar, de aici inainte, va trebui sa utilizez gratiile antisoareci.

Stupi sterpi? :)

maimuta

Epic!

Am gasit azi, pe un forum apicol, unele dintre cele mai hilare intrebari pe care mi-a fost dat in ultimii ani sa le intalnesc. In sinea mea sper sa fie o gluma si nu acesta sa fie nivelul apicultorului debutant.
Suna atat de aberant incat nu pot sa nu impartasesc cu voi, putinii dar dragi mie, cititori ai acestui blog.

Luati si va minunati:


Cati ani traieste un stup cu albine
« : Decembrie 09, 2013, 10:44:52 a.m. »

Buna ziua.
Am si ieu o intrebare pentru voi. Cati ani traieste un stup cu albine ?
Intreb pentru ca domnul de la care a cumparat stupi sefu meu a spus ca 5 sunt stupi tineri si 3 batrani.
Stiti sa spuneti la cati ani incep sa se inmulteasca si de cate ori se inmultesc ?
Ieczista si stupi sterpi care nu se imnultesc ?

Ce parere aveti? 🙂 Astept cu drag comentariile voastre.

Colectarea propolisului prin utilizarea plasei pentru insecte? Nu!

plasa tantari propolis

Am avut in trecut cateva discutii contradictorii cu apicultori care spuneau ca folosesc cu succes pentru colectarea propolisului “plasa antitantari”
Desi nu folosisem aceasta metoda, imi exprimam parerea ca nu e o metoda buna, stiut fiind ca albinele rod acest material.

Aproape toti ma contraziceau si mai mai ca am dat inapoi. Dar cum imi place sa imi documentez parerile pe care le expun, iata, mai sus, de ce nu va recomand utilizarea plasei de tantari pentru colectarea propolisului. Observati ca, dupa 5 saptamani de utilizare, albinele au ros plasa si resturile de material care vor ramane la recoltare nu au nicio legatura cu propolisul.

Asa ca plasa asta, imediat dupa sedinta foto, merge la gunoi impreuna cu celelalte.

Soarece in stup

Ieri, pe langa surpriza deosebit de placuta pe care mi-au facuto gazele, am avut parte si de una mai putin placuta, din fericire fara un impact major. In unul din stupi am gasit un soarece care insa a fost anihilat repede de albine.
Stafidit deja de cand zacea in stup, l-am gasit abandonat intr-un colt, langa diafragma.

Soarece
(Foto: arhiva personala | Soarece omorat de albine in stup)

Spuneam ca din fericire nu a facut pagube, doar o mica portiune de fagure ros, dintr-o rama lasata in toamna dupa diafragma. Probabil ca a intrat in stup inainte de a pune gratia, grabit sa gaseasca un culcus cald si bogat in hrana insa a fost pus repede la punct de intepatoarele din stup, cat inca mai erau active.

Rosatura de soarece
(Foto: arhiva personala | Fagure ros de soarece)

Turte energoproteice

Ieri, vineri 01 martie, am mers la stupina pentru a pune turtele pregatite dinainte. Asa ca s-a nimerit sa ofer cate un martisor “fetelor” care ma asteptau in stupina.
Fiecare familie a primit turta proteinca pe baza de polen insotita bineinteles de o turta energetica, care sper sa le dea un impuls in dezvoltarea de primavara.

Turta energoproteica
(Foto: arhiva personala | Hranire cu turte proteice)

Din nefericire am descoperit ca pregatisem 2 turte in plus. Am pierdut una din familii, din cauza unei defectiuni la stup, dar mai ales din cauza indolentei mele. Cand am observat problema ar fi trebuit sa verific si sa remediez, insa din cauza vremii nefavorabile de la momentul respectiv, am amanat si apoi m-am culcat pe o ureche. Am mai gasit doar un pumn de albine, bineinteles fara regina, astfel ca ma fost nevoit sa desfiintez familia si am albinele ramase familiei vecine. Ma doare sufletul cand mi le amintesc cum aratau, covor mort pe fundul stupului, insa mergem mai departe avand grija ca in viitor sa fiu mai atent.

Albina moarta
(Foto: arhiva personala | Pierdere albina)

La o alta familie am constatat lispa reginei de cum am deschis stupul. Comportamentul lor agitat, specific orfanizarii mi-au spus din prima clipa care este problema, insa tot am mai cautat la repezeala regina. Pe care bineinteles ca nu am gasit-o si nici oua. Pentru ca nu am mai avut timp sa unific(din nou timpul) am amanat pentru zilele viitoare, sper ca de data asta sa rezolv cat mai repede.
De aceea ziua de luni o am programata din nou in stupina.