– Am cel mai tare notebook din lume! imi vine sa strig, si cum nu vreau sa risc a fi luat drept vreun apucat, care striga de unul singur prin birou, scriu aici, ca pare mai putin nebunesc 🙂

De unde pana unde asemenea constatare? Pai hai sa va povestesc.

Se da:
– Una bucata pana de curent de cca 30 de minute
– Una bucata notebook IBM ThinkPad T43, vechi, antic si de demult…
– Una bucata worker, adica eu, care munceste la reperul doi in timpul reperului unu…

Deci, vine pana, se lasa perdeaua de intuneric si eu rasuflu usurat ca nu sunt intrerupt(nici macar cu netul, care e de pe stick mobil, pana m-oi invrednici sa achit factura la rds) de la munca.
Dupa vreo 10 minute incep usor usor sa ma panichez, stiind ca anticul meu, “cel mai tare notebook din lume!” nu o duce prea bine cu bateria.

Dupa vreo 10 minute, telefonul:
– …
– Draga, dar tu ai lumina?
– Nu, si la voi s-a intrerupt?
– Da…
– …
(conversatie cu sotia, de acasa, pentru cine nu s-a prins inca)

Nu mult mai tarziu deja intru in fibrilatii… “Sa vezi, ca moare bateria pana sa dea astia drumul la curent…”(in gand da, deja v-am spus ca nu risc sa vorbesc de unul singur cu voce tare)
Pe la minutul 20 si ceva al crizei “pana de curent” vechiul, anticul si dedemultul(de dinainte ca [divizia]IBM sa fie preluat si sa se tranforme in galbenul “Lenovo”) meu “cel mai tare notebook din lume!” imi da un mesaj scurt:

“6 min(10%) remaining”

Apoi, fara sa apuc sa mai fac mare lucru, zdrang…

“plug in or find another power source. Your battery power is low(6%)…”

Stiindu-i meteahna, ca la el minutele sunt de obicei mai scurte nu mai stau pe ganduri si incep sa opresc toate aplicatiile si sa il inchid, pana nu ma prinde pe picior gresit si se inchide singur, ramas fara muza energetica.

Ma ridic injurand(relax! v-am scris deja… in gand, v-am mai spus ca nu risc sa vorbesc de unul singur cu voce tare. Nici macar cand injur) de la birou si ma indrept catre fereastra. Habar nu am de ce, pentru ca si afara e la fel de bezna.
Nici macar nu ajung la fereastra, ca un flash puternic imi izbeste retina si zdrang!!! A venit lumina…

Fuck off!(un fel de bagami-as…) zic, si ma indrept dezamagit catre birou, suparat ca am inchis ca prostu’ scolii chiar cu o secunda inainte de a nu mai fi necesar si ca nu am avut mai multa incredere in capacitatea lui de estimare a timpului ramas pana sa-si dea duhul.

Dar… pentru ca exista un dar…

Am uitat sa va spun ca dragul meu “cel mai tare notebook din lume!” nu se inchide si el ca un normal la cap… Nu… el trebuie sa macine juma’ de ora ca o rasnita pana se inchide(la fel ca si atunci cand se deschide)
De data asta insa nu m-am suparat pe el.
De data asta mi-a prins bine pentru ca am apucat sa dau rapid, la marele fix, un “cancel” si sa evit shut downu’

Apoi, cu barbia in palme exclam fericit:

– Sa-mi bag picioarele(un fel de “fuck off!”) Am “cel mai tare notebook din lume!” a stiut el, al naibii, sa tina bateria exact pana sa vina curentul…

Asa ca nu-l mai schimb(a… nu v-am zis ca ma tot chinui sa ma despart de el si sa iau unul care rasneste mai putin?) si chiar daca il vad pe Mosu ca vine cu unul in sac, eu il anunt de pe-acuma ca il iau la pietre… Pe Mos, adica…

Am zis!

LE: M-am si enervat. Daca vream sa scriu un post serios, nu gaseam atatea de scris. De unde rezulta ca prostiile se scriu cel mai usor… 🙂