Anul acesta nu am pornit prea bine. As zice ca am pornit cam cu o jumatate de picior stang, asa… Asta ca sa imi patrez tonul optimist dar, in comparatie cu anul trecut, as putea spune direct ca e un dezastru. In privinta polenului, nu va panicati…

Cea mai timpurie sursa de polen, la mine, este arinul negru(Alnus Glutinosa) care infloreste in prima parte a lunii martie. De obicei. Daca in primavara anului trecut, de 08 martie-ziua celor care ne fac viata fericita, albinele mele aduceau “in disperare” polen de la arin negru, anul acesta de-abia pe la 15 martie au inceput sa apara firave urme de polen in cosuletele lor.

Curios sa vad in ce stadiu este padurea, am pornit la plimbare cu camera in mana. Am constatat ca polenul de la arinul negru nu mai trebuie luat in calcul anul acesta. Este compromis de valul de frig care a urmat perioadei de vreme calda in care amentii de la arin s-au dezvoltat prea mult. Valul de frig, pur si simplu a ars amentii care la momentul acesta sunt uscati si se sfaramiteaza in mana. Foarte greu am identificat cativa copaci care inca mai ofera polen.

Colac peste pupaza, nici turte proteice nu am mai pus in aceasta primavara. As putea gasi motive ca am considerat ca au rezerva suficienta de pastura(am facut in toamna hranire proteica cu polen proaspat congelat) sau ca nu am mai vazut rostul din moment ce polenul urma sa apara din natura, odata cu incalzirea vremii. Adevarul este insa, ca cel mai probabil nu am facut-o de lene…
Am apucat doar sa fac o hranire cu pulbere de polen timp de cateva zile, in care au carat disperat din capacele cu polen puse in stupina, apoi au incetat brusc, odata cu aparitia celui din natura.

Acum vad ca aduc totusi ceva polen, incomparabil insa cu anul trecut. Nici macar nu stiu de la ce, pentru ca padurea este lipsita in totalitate de florile de primavara specifice, viorele, brebenei, turcaleti(Erythronium dens-canis)

Va trebui sa iau din nou zona la picior, sa imi dau seama de unde provine polenul care ma salveaza si anul acesta.