(foto: arhiva proprie | Resturi de albine in stup afectat de atacul soarecelui)
Scriam cu ceva timp in urma ca, la un control al iernarii, am gasit un stup in care s-a aciuat un soarece. Nepermitandu-mi timpul(adica vremea) de atunci sa umblu in el, am amanat pentru o zi mai calduroasa. Ei bine, azi am gasit-o si m-am invrednicit sa rezolv problema.
Apicultorii stiu ca, toamna tarziu cand albinele isi reduc activitatea, stupii trebuie protejati impotriva soarecilor, unii din principalii daunatori ai albinelor.
Cand albinele isi reduc activitatea, deci si urdinisul ramane neprotejat, soarecii incearca sa intre in stupii cu albine, un loc ideal in care sa isi petreaca sezonul de iarna. Nu este greu de inteles aceasta, avand in vedere ca intr-un stup cu albine beneficiaza de un loc calduros, hrana din belsug si liniste.
Pentru a evita acest lucru, apicultorii folosesc un dispozitiv numit “gratie antisoareci”, “gratie de urdinis”. Aceasta gratie ofera, pe langa protectia impotriva rozatorului, si posibilitatea de inchidere a accesului albinelor cu posibilitatea de aerisire.
Desi in anii trecuti am pus gratii la stupi, anul acesta am omis acest lucru. Am zis eu ca in scop “didactic”, sa vad daca totusi nu se poate si fara. Insa, daca ma gandesc bine, in sinele meu stiu ca am fost mai degraba indolent.
Statistic, lucrurile nu stau prea rau, din toata stupina neprotejata cu gratii, am avut probleme la un singur stup. Cand insa vezi ce se intampla cand un asemenea musafir nepoftit imparte stupul cu albinele tale, nu prea te mai multumesti cu statistica.
In stupul respectiv, dintr-o familie de productie frumoasa pregatita de iernat pe 7 rame, mai sunt acum 3 rame de albina. Puteau ramane chiar doua. Soarecele a produs un deranj enorm, a omorat albine, a distrus faguri cu hrana, a ros pana si in zona de puiet a cuibului.
Clar, de aici inainte, va trebui sa utilizez gratiile antisoareci.
Am ajuns si eu, intr-un final, la stupina pentru a face ceva cu zapada care ne-a fericit in ultimul timp. Nu am constatat probleme cauzate de viscol, asupra stupilor insa toate celelalte gauri pe unde a putut intra zapada, sunt pline… Podul casei, garajului, mazii, tot, tot, tot e plin de zapada.
Am facut doar alei de acces, nu am reusit sa curat zapada din fata stupilor. Va trebui ulterior sa imprastii niste paie pe care le-am oprit din toamna special pentru asta. Sper ca pana o fac sa nu vina o zi calduroasa in care sa iasa albinele la zbor si sa pierd din ele in zapada.
Din ce am observat nici pitigoii nu au mai facut anul acesta pagube, ca in anii trecuti.
Din pacate, am gasit un stup in care a intrat un soarece si a facut ceva deranj. Am ridicat folia si am scos 2 rame care ramasesera fara albina, insa a fost prea frig si nu am vrut sa aplific raul asa ca am hotarat sa astept o zi mai calduroasa pentru a rezolva problema. Sper sa o pot face cat mai curand.
Am pornit de la o dicutie fara sfarsit de pe Facebook, care se pare ca se intinde prea mult si fb nici nu e o facilitate unde poti explica foarte lejer. Asa ca o fac aici…
In postarea aceasta voi discuta despre 3 viespi pe care in ultimul timp romanii(in special apicultorii) le confunda si le amesteca de-a valma, in functie de ce si cum intelege fiecare din diverse filme care circula in spatiul liber al YouTube, sau in afara lui.
Gargaunul/Gaunul cum este cunoscut in tara noastra, in diverse regiuni, adica Viespea Europeana/European Hornet(Vespa Crabro) este confundata cu lupul albinelor. Nu este vorba de aceeasi viespe!
Gargaunul
Nume romanesc: Gargaun/Gaun/viespe europeana
Denumire stiintifica: Vespa Crabro
Isi face cuibul preponderent in paduri, de aceea este mai intalnit in stupinele din apropierea padurilor. Este carnivor, ataca albinele in fata urdiniselor, dar se hraneste de obicei cu cadavrele albinelor cazute in fata stupilor.
Este o viespe mult mai mare decat viespea comuna, masiva de cca. 20 mm(regina pana la 35 mm). Are un zbor greoi, zgomotos, cu un zumzet puternic(de la vibratiile aripilor in timpul zborului)
Nu sunt foarte agresive. Bineinteles exceptand situatiile in care isi simt direct amenintate cuibul sau sursa de hrana.
Avand zborul greoi poate fi doborat usor in timpul zborului(personal de multe ori foloseam cu succes dalta, cand aveam stupina la padure si erau prezenti foarte multi )
Poate fi usor prins in capcanele din peturi cu sirop si otet.
Lupul Albinelor
Nume romanesc: Lupul Albinelor
Denumire stiintifica: Philanthus triangulum(cel specializat in vanarea albinelor)
Larvele sale sunt carnivore insa adultii se hranesc cu nectar din flori(pe care il pot fura si de la albinele capturate)
Captureaza albinele pe care le inteapa, prinzandu-le din zbor astfel incat acestea la randul lor sa nu poata intepa, apoi le vor folosi pentru ca in corpul lor, al albinelor capturate, femela sa depuna oua. Larvele se vor hrani cu aceste albine.
cred ca inca mai este o specie protejata.
Pana aici nimic iesit din comun. O confuzie des intalnita si pe care, asa cum am scris anterior, si eu o faceam.
Insa, “cireasa de pe tort” este pusa de confuzia din acest amalgam(vespa crabro cu Philanthus triangulum) si viespea de mai jos:
Aceasta viespe, prin filmele de care youtube-ul este plin si care sunt share-uite fara discernamant din gura in gura(a se citi din tasta-n tasta) baga groaza in apicultorul localnic fara ca nici macar sa fi zburat vreodata pe meleagurile noastre. A fost semnalata in Rusia, Corea, Taiwan, China, Japonia, etc. Dar nu in Romania.
Aceasta, domnilor, este viespea pe care o tot vedem prin filme si ne “ingrozeste” ca ne poate distruge ea albinele noastre…
Viespea uriasa japoneza are o dimensiune dubla fata de gargaunele nostru, de peste 40 mm, se hraneste cu o gama variata de insecte inclusiv daunatori care o fac sa fie considerata benefica.
Bineinteles ca Viespea japoneza se hraneste si cu albine, daca poate. Si poate mai ales datorita stuparilor(japonezi de data asta)
Hai sa vedem de ce:
Pai lucrurile sunt simple. Albina melifera japoneza este adaptata la apararea acestui pradator insa spre comparatie cu albinele melifere europene nu prea da miere. Si cum apicultorul japonez doreste, ca si cel european, cat mai multa miere, aduce in japonia albine europene. Albine care nu sunt adaptate impotriva pradatorului respectiv. Si de aici probleme.
Ma intind prea tare cu scrisul si imi e teama sa nu va plictisesc asa ca incerc sa scurtez.
Asadar, Viespea giganta japoneza se hraneste (si)cu albine(doar toracele mai bogat in nutrienti, fara aripi, cap sau picioare) din care face o pasta cu care haneste larvele. Larvele la randul lor produc in schimb un lichid care consumat de lucratoare se comporta ca un “energizant” care le permite sa reziste la un efort urias. Pot de exemplu sa zboare 100 km pe zi, cu viteze de pana la 40 de kilometri pe ora.
Strategia:
Cand o viespe din asta japoneza identifica un stup, o posibila prada, marcheaza locul cu feromoni specifici care vor identifica astfel prada pentru ceilalti indivizi din grup. Cand stupul este atacat, un grup de 30 de viespi uriase japoneze poate distruge 30.000 de albine(europene) in 3 ore si un pic…
Apoi, viespile japoneze devasteaza stupul, pradand si carand catre colonia proprie albinele, larvele si mierea.
Albine Japoneza insa, albina nativa din japonia, si-a format in miile de ani de convieturie cu pradatorul, o strategie de aparare. Astfel albina japoneza are o rezistenta la temperatura cu 2-4 grade celsius mai mare decat viespea japoneza. Albina japoneza rezista pana la 48 – 50 de grade celsius in timp ce viepsea japoneza suporta doar temperaturi de 44-46 de grade. Si astfel albina pur si simplu prajeste pradatorul.
Cum face asta? Printr-o alta abilitate dezvoltata in lupta de mii de ani. Intinde viespii japoneze cercetase, cea care initial ar trebui sa marcheze sursa de hrana, o “capcana”.
Cand viepsea apare albinele se retrag in stup, incurajand viespe sa intre, apoi brusc un grup mare, de cca. 500 de albine formeaza o sfera in jurul viespii. Apoi, prin vibratiile specifice generatoare de energie termica, albinele urca temperatura din ghemul respectiv pana la 47 de grade celsius, nivel la care viespea nu mai rezista si este ucisa, albinele supravietuind gratie abilitatii de a suporta temperaturi mai mari.
De remarcat ca viepsea uriasa japoneza face si numeroase victime umane prin intepare, avand in vedere ca introduce o cantitate mare de venin odata cu intepatura.
Cam atat despre cele trei viespi. As vrea sa mai spun cateva lucruri despre o alta confuzie care a facut ceva valuri anul acesta, insa cu alta ocazie.
Astept si comentariile si adaugirile voastre pentru a face cat mai multa lumina in aceasta privinta.
Later Edit: Si nu… nici Scolia | megascolia maculata flavifrons nu are de-a face cu Viespea uriasa japoneza(sau cu varietatile sale) 🙂
Postarea de azi are ca subiect un “chirias” al stupilor mei, care mi-a atras atentia si pe care l-am descoperit si imortalizat in 2011 in stupina din Dambovita.
Este vorba de Pseudoscorpion/Chelifer Cancroides. Cunoscut la noi in tara cu numele de “Scorpionul fals” sau “Scorpia de hartie” care este un fel de paianjen cu o asemanare foarte mare cu un scorpion, de unde si numele. Totusi o arahnida, chiar daca una cu infatisare de scorpion.
Pana acum stiam ca prezenta scorpionului fals in stupina este utila, intrucat aceasta se hraneste cu ouale de molia cerii, un daunator al coloniei de albine, si cu oua de furnici, nici acestea de neglijat in apropierea stupilor(sau uneori chiar in stupi, am vazut cazuri).
M-am bucurat deci, la vremea respectiva, de prezenta sa in stupii mei. De atunci, sporadic, mi-a mai atras atentia de cateva ori, insa fara a ma mai apleca asupra evenimentului cu foarte mare curiozitate.
Curiozitatea imi este insa starnita, din nou, in aceste zile cand, pornind de la o postare pe stuparitul, am dat de un proiect deosebit de interesant. Un grup de oameni incearca sa foloseasca Pseudoscorpionul in lupta contra varroa destructor.
Majoritatea apicultorilor cunosc, ceea ce ar trebui sa cunoastem cu totii, ca incepand din anii 70 cand varroa a fost semnalat pentru prima data in Europa, si pana astazi, varroa destructor a devenit cel mai mare daunator, cel mai mare pericol pentru coloniile de albine, la nivel mondial.
Iata de ce, sa descoperi ca ar putea exista un aliat care, traind in simbioza in colonia de albine, ar putea ajuta la inlaturarea acestui flagel, nu e de ici de colo.
Va dati seama ce inseamna sa putem folosi aceasta “arma” in lupta contra varroa, care sa ne ajute sa renuntam la toate porcariile si chimicalele cu care sunt infestati stupii, deci toata mierea si produsele apicole? Porcarii si chimicale care pe langa faptul ca ne otravesc viata, pe deasupra nici nu ne scapa de acarieni ci mai degraba, cu timpul, ii face mai puternici si mai rezistenti?
Ar putea fi popularea coloniilor de albine cu pseudoscorpioni o alternativa? Ar putea fi benefica o fortare a acestei simbioze? Poate ca da.
Iata, in filmul de mai jos, cum scorpionul fals se hraneste “sugand” acarienii varroa cu care este izolat.
Exista parerea ca pseudoscorpionul ar fi trait inca din vechime in simbioza cu albina, simbioza indrerupta de apicultor, odata cu aparitia stupilor moderni si tratarea acestora cu substante chimice.
Sunt insa si voci care spun ca introducerea fortata a unui nou pradator, in colonia de albine, nu ar fi chiar cea mai fericita varianta.
Care varianta este cea corecta?
Doar timpul si experientele care vor urma ne vor da raspunsul candva. Singura convingere personala pe care o am este ca folosirea substantelor mai mult sau mai putin chimice, de multe ori fara discernamant, nu este nici pe departe varianta buna.
Saptamana trecuta mi-am facut timp pentru o actiune pe care o tot amanam. Am golit capcanele de viespi si am inlocuit siropul atractant. S-a strans o captura semnificativa de viespi, gargauni, molii si alti daunatori.
Uitandu-ma la gramada de insecte, cateva kilograme, ma intrebam ce pagube pot face acestea neobservate fiind…
Spre deosebire de anul trecut, cand am avut in capcane maxim 2-3 gargauni, anul acesta am prins foarte multi. La fel si viespile, mult mai multe decat anul trecut.
Acum capcanele sunt plasate din nou la locul lor, sper sa mai usureze din presiunea creata de viespi asupra albinelor, cu atat mai mult in perioadele mai reci in care albina nu mai paraseste stupul dar viespile circula bine merci.
Imi promisesem ca voi incerca sa postez mai des pe blog, dorindu-mi chiar performanta unei postari zilnice. Planurile mi-au fost insa naruite odata cu venirea primaverii. Sunt extrem de ocupat cu stupina, m-am avantat cu pieptul inainte si acum trag ponoasele. Chiar daca e o activitate extrem de placuta si relaxanta apicultura se dovedeste extrem de cronofaga, asa ca pe aici, prin virtual, trec mai rar. Nu-i bai, recuperez eu cumva.
Vestea aceasta insa merita sacrificiul catorva minute pentru ca ma bucura tare. Scarbit fiind de ploconismul decidentilor de la Bucuresti in fata marilor companii producatoare de otravuri, azi am gasit o stire excelenta.
Pentru doi ani, pesticidele neonicotinoide sunt interzise in Europa
Asa ca azi am un nou motiv de bucurie, pe care vreau sa vi-l impartasesc. Un motiv de bucurie ca prin apartenenta la UE suntem uneori aparati de cretinismul decidentilor de la Bucuresti. Acestia, cei care ar trebui sa ne reprezinte interesele, dupa cum stiti probabil, au votat pentru folosirea acestor otravuri.
Bine ar fi ca acest “armistitiu” de doi ani sa ne fie util pentru a strange randurile in vederea castigarii acestui razboi.
Cititi, va rog, direct de la sursa detaliile acestei stiri: apinews.com
Ieri, pe langa surpriza deosebit de placuta pe care mi-au facuto gazele, am avut parte si de una mai putin placuta, din fericire fara un impact major. In unul din stupi am gasit un soarece care insa a fost anihilat repede de albine.
Stafidit deja de cand zacea in stup, l-am gasit abandonat intr-un colt, langa diafragma.
(Foto: arhiva personala | Soarece omorat de albine in stup)
Spuneam ca din fericire nu a facut pagube, doar o mica portiune de fagure ros, dintr-o rama lasata in toamna dupa diafragma. Probabil ca a intrat in stup inainte de a pune gratia, grabit sa gaseasca un culcus cald si bogat in hrana insa a fost pus repede la punct de intepatoarele din stup, cat inca mai erau active.
In ultimele zile din toate partile primesc “stirea” despre “Apocephalus borealis” un parazit care se pare ca s-ar face vinovat(printre altele) de temutul fenomen descoperit in 2006 – CCD(Colony Collapse Disorder) cu care se confrunta apicultorii americani si de care in ultimul timp am auzit pomenindu-se si pe la noi(mai mult ca o scuza care mascheaza alte cauze, este convingerea mea)
Pe scurt, parazitul depune ouale in abdomenul albinei care ulterior se comporta asemenea unui zombie(este descrierea cel mai des intalnita) si moare in cca. 7 zile.
Apocephalus borealis care de obicei parazita bondarii a fost observat, dintr-o intamplare, parazitand albinele melifere in campusul San Francisco State University, de echipa profesorului John Hafernik(presedinte al Academiei de Stiinte din California), care scie despre asta in 3 ianuarie 2012 in plosone.org
Dupa asta, toata lumea imbratiseaza ideea si stirea se plimba dintr-o parte in alta.
Citind, asa cum spuneam in aceste zile, despre noul posibil factor care poate duce la CCD, am gasit la un moment dat un comentariu care m-a pus pe ganduri: “Cand habar nu ai despre ce este vorba, dai vina pe Zombie” Mi-a placut tare comentariul(chiar daca nu as vrea sa fie asa) si din cauza asta am zis sa ti-l impartasesc, draga cititorule.
Pana una alta, nu ne ramane de facut decat sa asteptam ca cercetatorii sa continue cu munca lor, sperand ca intr-un final sa reuseasca identificarea unor metode de aparare pentru protectia albinei, cea care face dealtfel si subiectul preocuparilor mele de aici. Sper sa se intample asta pentru ca, pana la urma, parafrazand “daca albina nu e, nimic nu e”.
