(RE)Conectarea copiilor cu natura

Plante melifere | Lophantus

Asa este, copii nostri se indeparteaza de natura. Noi ii indepartam, prin actiunile sau inactiunile noastre. Dar cum putem sa rezolvam asta?

Theguardian.com/children-lose-contact-with-nature

Cum facem sa transmitem mai departe, copiilor nostri, dragostea de pamant? Sa insuflam iubirea pentru mama natura, cea care are in grija existenta noastra pe acest pamant. Cea care doar din cand in cand ne mai lipeste cate o palma atragandu-ne atentia ca, desi vremelnici, existenta noastra nu ramane fara urmari? Mai ales in cazul unei existente lipsita de responsabilitate…
Cum putemm spera ca urmasii nostri sa lupte pentru pastrarea a ceva care nu au cunoscut?

Congresul al IX-lea al Societatii Romane de Apiterapie

poster-redus

Dragii mei prieteni, cititori ai acestui blog si fericiti crescatori, sau doar iubitori de albine!

Si in acest an am placerea sa va invit la cel de-al IX lea congress al Societatii Romane de Apiterapie, care va avea loc in Bucuresti, la Rin Grand Hotel, sala Berlin, in perioada 30 septembrie – 03 octombrie 2016

Apiterapia este cea de-a doua cea mai frumoasa si placuta preocuparea a mea, dupa apicultura. As putea spune de fapt, ca cele doua, oricum strans legate, sunt una singura, moment in care inteleg perfect ca “ele este” nu este intotdeauna o eroare gramaticala… 🙂

Apiterapia, acest domeniu fascinant care ne ajuta sa intelegem cum minunile faurite de albine pot ajuta cel mai bine omul, m-a castigat iremediabil la scurt timp dupa ce cazusem deja victima patimii apiculturii. M-au prins amandoua, sau m-a prins, daca judecam conform principiului enuntat mai sus, ca “ele este” in mrejele lor si eu cu o placere deosebita ma las chinuit.
Chiar daca nu pot practica apiterapia, nefiind medic, este pentru mine o lume fascinanta si ma ajuta sa inteleg cat mai bine ce am de facut cu albinele si produsele lor, astfel incat acestea sa aibe un impact cat mai puternic asupra celor care de-a lungul timpului vor beneficia de ele, inclusiv, sau mai ales, eu si familia mea.

De aceea va zic: veniti la sfarsit de luna septembrie, la Rin Grand Hotel – Sala Berlin, pentru ca nu ar fi exclus sa patiti ca mine.
Veti avea ocazia sa asistati la lucrari stiintifice sustinute de specialisti, oameni deosebiti de la care puteti afla cum sa potentati, prin producerea si utilizarea corecta, produsele stupinelor voastre.
Congresul va fi urmat de un atelier practic, in ziua de luni 03 octombrie unde puteti observa pe viu diverse tehnici apiterapeutice, iar marti – 04 octombrie puteti alege sa pornim intr-o excursie alaturi de oaspetii nostri straini catre Castelul Bran.
Tot la capitolul excursii veti avea ocazia sa vizitati Centrele de apiterapie de la Mereni – Contesti si Stanesti – Racari din judetul Dambovita.

Avem si concurs de produse apicole. Daca crezi ca ai o miere, un polen sau o pastura deosebite inscrie-te cu ele la concurs. Deasemenea daca esti pasionat de fotografie si ai poze deosebite pe care le-ai realizat personal, poti sa le inscrii la concursul foto.

Purcedeti la o vizita pe siteul nostru pentru mai multe informatii si apoi va astept sa va alaturati noua, fie la congres fie sa va alaturati grupului nostru de iubitori ai albinei, prin aderarea la societate.

Pana una alta, cat va las s ava ganditi, eu si albinele mele va salutam cu drag!

Mesaj pentru prietenul meu “JeanValjean”, mare apicultor dambovitean

“Jeane”, m-am gandit tine, la cele scrise aici, ieri cand fiul meu cel mic si-a facut testul alergologic.

intepatura r

Hai sa iti zic ceva(cred ca ti-am mai zis) Personal, cele mai multe intepaturi le-am primit cand eram imbracat ca un cosmonaut. Fac ele ce fac si gasesc un loc sa intre, apoi ies mai greu si te trezesti ca te-au stampilat. Nu-ti zic cum umblam in primul an cu gleznele infoliate cu folie strech, speriat sa nu intre pe sub pantaloni si sa imi puna in pericol urmasii nenascuti…
De cand umblu la ele relaxat, nu mai am nicio problema. Doar rar, cand nu iau in seama semnele pe care mi le dau, avertismentele lor, mai primesc cate o intepatura. De doi ani nu mai folosesc manusi. In sezon, tinuta obisnuita este la tricou maneca scurta, pantalon scurt, etc. Anul trecut ajunsesem sa ma rog sa mai primesc cate o intepatura, doua. Sa fie acolo la imunizare…

Parerea mea este ca albinele noastre simt teama, poate adrenalina, cine stie… si atunci avem o problema si noi si ele. Apoi, iti dai seama cand poti sa lucrezi la ele mai sexi sau cand e nevoie sa pui mai mult textil pe tine… Pur si simplu le simti.

Acum hai sa iti zic de ala micu. Ti-am zis mai sus ca si-a facut ieri testul.

Dar mai intai cateva detalii,

Amandoi copii(2 si 6 ani) au vizitat stupina de cateva ori, langa un stup deschis, in conditii linistitoare pentru albine(cules, vreme buna…) cu masca, insa imbracati de vara, asa cum erau la joaca si bineinteles fara manusi. Au experimentat ce inseamna sa manance albinele mierea de pe dosul palmei, au aflat multe lucruri despre ele: de unde mierea, de unde polenul, de unde pastura, ce e cu fagurele, ce cu regina, cu lucratoarele, cu trantori, etc, etc. Cel mare iti gaseste instant regina, inainte sa dau eu de ea…
Bineinteles ca am facut asta cu maxima atentie si pregatit ca la primul semn sa “ii arunc peste gard” din stupina. Insa am vrut sa inteleaga, de mici, ca albina le e prieten si ca trebuie sa o intelegi daca vrei sa nu te tamponeze.

Pe cel mare anul trecut l-a intepat o viespe. Mi-a plans o saptamna(dupa ce i-a trecut durerea tot mai plangea, [i]”MnHeee…MnHeee… eu am gradina plina de albine si pe mine m-a intepat o viespe… Mnhee… Mnhee…”[/i]) Speriat de eveniment am fugit la Synevo si i-am facut testul. A iesit cu risc de alergie sub 10% ceea ce e ok. Oricum, niciodata si nimeni nu poate fi sigur, indiferent cate intepaturi ai la activ.

Asa… cu cel mic am tot amanat sa ajung la laborator, oricum trebuia sa ajung inainte de vacanta de vara. Si ieri dimineata s-a intamplat.

Doar ti-am zis ca a facut testul.

Cu o zi inainte si din nou ieri, in casa, in Bucuresti, in mijlocul betoanelor, claxoanelor, al alarmelor si al florilor de pvc de pe sticla vitrinelor, in, in, in… m-am trezit cu cateva albine prin bucatarie. Fie la cules de tei, ametite prin jur, ca miroase de inebunesti, fie atrase de mirosul de miere, propolis, ceara si alte alea, ca tocmai “bricolasem” o crema, m-am trezit cu ele in casa.
Ne-am jucat putin cu ele, le-am dat putina miere, apoi le-am dat afara grijuliu.

Ei bine… una a ramas pe hol fara sa ne dam seama si deodata m-am trezit cu cel mic craonind. “Taataaaa, Dâzzz, Taataaaa, Dâzz…” si plangand de ti se rupea sufletul s-a prezentat la mine cu degetul de la picior gazduind un ac de albina. Bineinteles ca o gasise, si el, labe goale prin casa, s-a gandit sa o zgandare putin cu piciorul.
Am scos acul ca la carte, apoi, incercand sa linistesc copilul, cu inima cat un purece am stat cu mana pe telefon si cheile masinii in mana sa vad ce se intampla.
Nu iti zic ca ti se rupe sufletul sa-ti vezi copilul plangand, mai ales cand stii ce inseamna o intepatura in degetul de la picior…

Asa ca… ia de aici “Jeane” si spune-mi, crezi ca e vreun loc sigur unde poti sa scapi de ele? Iti spun eu, “nici in gaura de sarpe” nu esti sigur asa ca infrunta-ti destinul.

intepatura r1

Cati roi faci anul asta? 🙂

De primavara

Trebaluind prin gradina de la stupina, cu mainile si ochii la treaba dar cu urechile la zgomotele din jur, la un moment dat am fost izbit placut de cateva triluri ale unei pasari.

Ridicand ochii din pamant(nu de rusine, doar plantam cativa copacei 🙂 ) ma asteptam sa dau de o privighetoare insa mica pasare cred ca este altceva.

Mea culpa, nu excelez la cunoasterea pasarilor si inca nu am gasit o poza pe unde mai netuiesc… Nu stiu ce pasare era dar parea foarte curioasa si parca imi urmarea munca, sarind zglobie, de pe o crenguta pe alta dar fara a se departa prea tare.

Nu pare nici canepar, dar poate o recunoaste cineva ratacind pe aici…

Update 2020: E măcăleandru, mi-a zis mie Google for image!

pasare

TURTE DE MIERE CU POLEN | Runda a II a

Am avut noroc sau am fost inspirat. Indiferent care este cauza, cert este ca am apucat, inainte de inrautatirea vremii, sa mai bag albinelor o alta turta de miere cu polen si protofil. Cu foarte putine exceptii, ici colo cateva resturi, turtele introduse anterior fusesera consumate de albine.

Si de data asta turtele au fost pregatite dupa aceeasi reteta simpla, pun doar cateva poze doar in scop estetic, nu neaparat educativ, pentru ca nu educatia apicultorilor este scopul acestui jurnal.

Inainte de pregatiraea turtelor mierea trebuie incalzita, de preferat in bain-marie si obligatoriu pana la o temperatura de maxim 35-40 de grade celsius. Asta daca in turte vrem sa mai avem miere si nu doar un indulcitor.

miere incalzita

Protofilul l-am amestecat cu polenul combinat cu cateva zile inainte cu miere, pentru inmuiere si eliberarea in compozitie a cat mai multor componente ale acestuia.
protofil

Apoi, turtele intarite cu pudra de zahar, astfel pregatite asteapta sa fie livrate, introduse in fiecare familie de albine. Ceea ce s-a si intamplat, fiecare familie primind cel putin o turta, mai mult de jumatate din familii chiar si cate doua, daca tot mi-au prisosit.
turte

Sper astfel ca turtele acestea, sa constituie o rezerva binevenita avand in vedere ca de a doua zi vremea s-a inrautatit si albinele nu prea au mai iesit din stupi, cu atat mai putin sa mai si aduca polen din natura.

Flori de prin stupina

flori de primavara in stupina
(Foto: arhiva personala | Flori de primavara)

E clar, a venit primavara si odata cu ea incep sa apara si tot felul de flori care ne ajuta albinele sa scoata cat mai repede nasul din barlog. Din pacate in zona mea, obisnuitele flori care cresc prin paduri lipsesc in totalitate. Oricat am umblat prin padurile din jur nu am gasit un fir de ghiocel, branduse, viorele, brebenei, micsunele, sau alte asemenea flori care abunda prin alte paduri.
Si ca sa compensez, in anii trecuti am pus cateva pe langa stupi asa ca acum am ocazia sa imi bucur din cand in cand privirea cu imaginea lor. Ceea ce va ofer si Dumneavoastra.

Branduse galbene
(Foto: arhiva personala | Flori de primavara, branduse)

Seminte Evodia, de la Mosu

Aseara am avut o conversatie cu un coleg apicultor. Chiar daca, desi din Bucuresti, inca nu am apucat sa il cunosc personal, avem(pe langa apicultura bineinteles) o pasiune comuna in incercarea de imbogatire a bazei melifere, fapt ce face foarte placuta orice conversatie.

Discutand despre harta apicola isi manifesta dorinta de a primi ceva seminte de evodia, nemaifiind sigur ca va apuca sa isi culeaga singur. Asa ca dupa ce am plecat de la birou am facut un mic ocol pana la Evodiile din apropiere. Neavand in ce sa pun semintele, am nimerit fara sa vreau cel mai potrivit ambalaj. Asa ca sper sa il bucure micul cadou de sarbatori 🙂
De fapt, trebuie sa scriu “sa ii bucure” avand in vedere faptul ca sunt doi prieteni care vor primi…

Seminte Evodia