Azi am fost in stupina si m-am intors plin de energie.
In primul rand pentru ca am gasit florile de la zălog deschise si o nebunie de albine care se straduiau din rasputeri sa culeaga nectar si polen. Am ramas ceva vreme admirand lupta albinelor pe graunciorii de polen, frenezia cu care se chinuie sa culeaga si sa duca spre stup, spre puietul care asteapta acest polen, pentru a da o noua forta stupului trezit la viata.
Nu am putut sa nu ma gandesc ca florile s-au deschis tocmai de 01 martie, ce coincidenta…
Ma uitam la albine si la flori si mi-am dat seama ca faceau dragoste. Da, nebunia asta e iubire pura 🙂
Azi am ajuns in stupina si dupa mult timp mi-am bagat in vene vreo 4-5 doze de venin. Nu am tinut neaparat, dar suratele au sarit in sprijinul imunitatii mele, ori fi simtit ele ceva… 🙂
Am prestat ceva munca si am tras cateva concluzii, in urma acestei ierni(care, cu toata bucuria mea, inca nu a trecut, sa fim intelesi)
Stupii, exceptand una din roinitele in care am iernat reginele de rezerva, pe 3 rame, au raspuns cu totii la apel.
La capitolul munca bifez cate o turta plasata strategic pe rame, astfel incat la nevoie sa tina loc de rezerve, acum ca zilele calde alterneaza cu cele reci, puietul a pornit bine si riscul e mare.
A inceput polenul de la arinul negru, aduceau in jur de 30 albine pe minut ceea ce e ok pentru sfarsit de februarie. In cateva zile incepe abundent daca se mentin zilele insorite. Asa ca am purces si la o stimulare in exterior, cu pudra de polen data la capac, lucru care s-a dovedit a fi tare pe placul suratelor. Dupa cum puteti vedea in filmuletul de mai jos, parol!
Ziceam ceva de concluzii? A, da… anul trecut mi-am cumparat 20 de stupi cu soclul plin, pentru ca tot ma bateau cativa prieteni la cap ca ierneaza mai bine decat cu soclul cu sita. Una din conluzii este ca prietenii mei nu stiu ce vorbesc, asa ca am 20 de socluri de vanzare 🙂
Cea de-a, doua concluzia este ca de aici inainte voi merge(voi continua, de fapt) pe un stup cu plasa pe fund, iernat in sistem clopot. Acestia se comporta cel mai bine la iernare.
La capitolul hrana stau bine, avand grija de asta in toamna, acum ma bucur ca nu i-am neglijat. Miere suficienta, pastura si chiar polen proaspat bagat in rame.
Am mai tras concluzia ca daca ai un ochi putin umflat de la o intepatura de albina trasa cu sarg chiar in pleoapa, ai impresia ca ai o gutuie in ochi, care te cam deranjeaza la condus pe drumul spre casa.
Am colectat si anul acesta putin polen de mac. De cum a inflorit macul eram nerabdator sa vad ce gasesc prin colectoare.
Din pacate am colectat foarte putin, vremea preponderent ploioasa nepermitand punerea colectoareleor.
In zilele in care m-am nimerit insa in stupina am reusit sa culeg cate ceva.
Se vor bucura copiii de el pana la sezonul urmator, cand sper ca si vremea va fi mai buna si voi avea ceva mai mult timp disponibil, pentru a mari cantitatea.
Va merge direct la lada frigorifica in asteptarea consumului.
Am pus de ceva timp colectoarele de polen pe cativa stupi, din dorinta de a recolta un polen cat mai divers, pentru consum propriu. Pe cel de salcie, preferatul familiei, l-am cam pierdut insa ce am recoltat e de ajuns, pentru ca mai sunt si altele placute si bune la gust.
Ieri(miercuri 09 aprilie), pentru ca am avut programata zi de lucru in stupina, am tinut placile bagate aproape toata ziua. Am luat un amestec de papadie cu corcodus si fructiferi, chiar si ceva granule de la par.
Arata fain si e pe placul celor mici, care de fiecare data cand merg la stupina, seara ma asteapta acasa cu intrebarea “da… polen ai adus”(mai mult cel mic, recunosc…)
Si eu am grija sa le aduc de fiecare data, macar doua-trei lingurite, pe care sa-l imparta frateste.
Am mai incercat zilele astea o reteta mai “easy” de energizant.
In familie consumam polenul amestecat cu miere intr-o proportie care face amestecul destul de tare. Adica o parte consistenta de polen in miere, ceea ce il face sa nu fie “gustat” chiar de toata lumea, care considera mixul respectiv prea “aspru”, prea “aromat”.
Pentru micile cadouri am incercat un mix mai slab, cu o proportie mai mica de polen.
Astfel, intr-un borcan de 200 ml. de miere, am combinat 2 lingurite cu varf de polen, o lingurita de boabe de catina, miere de salcam pana la umplere. Noua ne-a placut ce a iesit, drept pentru care am invitat cateva borcanele la o sedinta foto.
Scriam vineri aici ca exista o abundenta de polen de a carei sursa nu sunt foarte sigur, dar ca banuiam arinul negru.
Florile culese vineri din padure, puse pe pervazul ferestrei de la balcon, aratau a doua zi ca in poza de mai jos.
Vazand cat polen se scutura si tinand cont ca florile de arin negru au fost culese dintr-o zona mai umbrita sunt convins acum ca arinul negru a inflorit si ca el este sursa de polen pentru albinele mele.
Pentru ca mi-am amintit, pentru ca imi e deja dor sa ajung din nou in stupina si pentru ca vreau pur si simplu sa il am aici, mai pun un film cu zborul albinelor, de zilele trecute, de pe 08 martie.
Zbor sanatos si cu bucate alese, in fiecare secunda a unui minut o albina venind incarcata cu polen.
Ulterior colectarii, polenul necesita o pregatire minima in vederea comercializarii sau a consumului. Aceasta deoarece, in timpul colectarii, sertarul cu polen contine si albine moarte, resturi de de albine(aripi, picioruse), insecte sau alte impuritati.
Curatirea polenului de aceste resturi se face prin cernere. Practic, polenul se trece prin doua site din otel inoxidabil cu ochiurile de dimensiuni diferite. Prima data il trecem printr-o sita cu ochiuri mai mari, care sa permita trecerea granulelor de polen dar care sa opreasca resturile de dimensiuni mai mari(albine, resturi de albine, alte corpuri straine)
Apoi, tot ce a trecut de aceasta sita se trece prin cea de a doua sita, care are ochiurile mai mici decat granulatia polenului.
Ceea ce ramane pe sita este polenul bun, care merge catre consum sau comercializare in vederea consumului, ceea ce trece prin sita sunt resturi care, eventual pot fi folosite in alimentatia albinelor, introdus in turtele cu miere folosite la stimulare.
In cazul uscarii polenului, curatirea se poate face si prin ventilare.
Personal, pentru pastrarea polenului folosesc congelarea, acesta fiind cel mai potrivit procedeu care pastreaza polenului cat mai multe din caracteristicile naturale.
Patrarea in lada se face prin vidare in pungi alimentare, pentru cantitatile mai mari, sau in borcane de sticla.
Mergand in stupina am observat culesul de polen abundent. Stiind ca alunul, copacul de care credeam eu ca ar inflori primul, nu este prea mult in zona si nici nu a inflorit, am purces la drumetie prin padure, in cautarea sursei de cules.
Am fost surprins placut sa gasesc foarte mult arin negru(Alnus glutinosa) care ofera primavara devreme o buna sursa de polen.
Asa ca m-am linistit. Acum urmeaza inflorirea alunului(se gaseste cate ceva prin padure), a cornului(foarte putin) a salcioarei(foarte multa), etc…
