Va pun un film care ar trebui sa ne mobilizeze pe toti, apicultori sau nu.
Ted.com | Marla Spivak
Reply
Category Archives: Protectia mediului
Mitul “Lupul Albinelor” la romani.
Am pornit de la o dicutie fara sfarsit de pe Facebook, care se pare ca se intinde prea mult si fb nici nu e o facilitate unde poti explica foarte lejer. Asa ca o fac aici…
In postarea aceasta voi discuta despre 3 viespi pe care in ultimul timp romanii(in special apicultorii) le confunda si le amesteca de-a valma, in functie de ce si cum intelege fiecare din diverse filme care circula in spatiul liber al YouTube, sau in afara lui.
Inainte de a incepe vreau sa specific ca si eu am confundat initial lupul albinelor cu gargaunul. Doar ca cineva m-a pus prieteneste la punct cu aceset cuvinte: “Mai colegi voi confundati vespa crabo (gargaune,gaune,etc) pus in poze cu lupul albinelor”
Cuvintele, in loc sa ma supere, m-au indemnat la studiu.
Prima confuzie:
Gargaunul/Gaunul cum este cunoscut in tara noastra, in diverse regiuni, adica Viespea Europeana/European Hornet(Vespa Crabro) este confundata cu lupul albinelor. Nu este vorba de aceeasi viespe!
Gargaunul
Nume romanesc: Gargaun/Gaun/viespe europeana
Denumire stiintifica: Vespa Crabro
Isi face cuibul preponderent in paduri, de aceea este mai intalnit in stupinele din apropierea padurilor. Este carnivor, ataca albinele in fata urdiniselor, dar se hraneste de obicei cu cadavrele albinelor cazute in fata stupilor.
Este o viespe mult mai mare decat viespea comuna, masiva de cca. 20 mm(regina pana la 35 mm). Are un zbor greoi, zgomotos, cu un zumzet puternic(de la vibratiile aripilor in timpul zborului)
Nu sunt foarte agresive. Bineinteles exceptand situatiile in care isi simt direct amenintate cuibul sau sursa de hrana.
Avand zborul greoi poate fi doborat usor in timpul zborului(personal de multe ori foloseam cu succes dalta, cand aveam stupina la padure si erau prezenti foarte multi )
Poate fi usor prins in capcanele din peturi cu sirop si otet.
Lupul Albinelor
Nume romanesc: Lupul Albinelor
Denumire stiintifica: Philanthus triangulum(cel specializat in vanarea albinelor)
Larvele sale sunt carnivore insa adultii se hranesc cu nectar din flori(pe care il pot fura si de la albinele capturate)
Captureaza albinele pe care le inteapa, prinzandu-le din zbor astfel incat acestea la randul lor sa nu poata intepa, apoi le vor folosi pentru ca in corpul lor, al albinelor capturate, femela sa depuna oua. Larvele se vor hrani cu aceste albine.
cred ca inca mai este o specie protejata.
Pana aici nimic iesit din comun. O confuzie des intalnita si pe care, asa cum am scris anterior, si eu o faceam.
Insa, “cireasa de pe tort” este pusa de confuzia din acest amalgam(vespa crabro cu Philanthus triangulum) si viespea de mai jos:
Japanese giant hornet
Nume romanesc: Viespea uriasa japoneza
Denumire stiintifica: Vespa mandarinia japonica
Aceasta viespe, prin filmele de care youtube-ul este plin si care sunt share-uite fara discernamant din gura in gura(a se citi din tasta-n tasta) baga groaza in apicultorul localnic fara ca nici macar sa fi zburat vreodata pe meleagurile noastre. A fost semnalata in Rusia, Corea, Taiwan, China, Japonia, etc. Dar nu in Romania.
Aceasta, domnilor, este viespea pe care o tot vedem prin filme si ne “ingrozeste” ca ne poate distruge ea albinele noastre…
Viespea uriasa japoneza are o dimensiune dubla fata de gargaunele nostru, de peste 40 mm, se hraneste cu o gama variata de insecte inclusiv daunatori care o fac sa fie considerata benefica.
Bineinteles ca Viespea japoneza se hraneste si cu albine, daca poate. Si poate mai ales datorita stuparilor(japonezi de data asta)
Hai sa vedem de ce:
Pai lucrurile sunt simple. Albina melifera japoneza este adaptata la apararea acestui pradator insa spre comparatie cu albinele melifere europene nu prea da miere. Si cum apicultorul japonez doreste, ca si cel european, cat mai multa miere, aduce in japonia albine europene. Albine care nu sunt adaptate impotriva pradatorului respectiv. Si de aici probleme.
Ma intind prea tare cu scrisul si imi e teama sa nu va plictisesc asa ca incerc sa scurtez.
Asadar, Viespea giganta japoneza se hraneste (si)cu albine(doar toracele mai bogat in nutrienti, fara aripi, cap sau picioare) din care face o pasta cu care haneste larvele. Larvele la randul lor produc in schimb un lichid care consumat de lucratoare se comporta ca un “energizant” care le permite sa reziste la un efort urias. Pot de exemplu sa zboare 100 km pe zi, cu viteze de pana la 40 de kilometri pe ora.
Strategia:
Cand o viespe din asta japoneza identifica un stup, o posibila prada, marcheaza locul cu feromoni specifici care vor identifica astfel prada pentru ceilalti indivizi din grup. Cand stupul este atacat, un grup de 30 de viespi uriase japoneze poate distruge 30.000 de albine(europene) in 3 ore si un pic…
Apoi, viespile japoneze devasteaza stupul, pradand si carand catre colonia proprie albinele, larvele si mierea.
Albine Japoneza insa, albina nativa din japonia, si-a format in miile de ani de convieturie cu pradatorul, o strategie de aparare. Astfel albina japoneza are o rezistenta la temperatura cu 2-4 grade celsius mai mare decat viespea japoneza. Albina japoneza rezista pana la 48 – 50 de grade celsius in timp ce viepsea japoneza suporta doar temperaturi de 44-46 de grade. Si astfel albina pur si simplu prajeste pradatorul.
Cum face asta? Printr-o alta abilitate dezvoltata in lupta de mii de ani. Intinde viespii japoneze cercetase, cea care initial ar trebui sa marcheze sursa de hrana, o “capcana”.
Cand viepsea apare albinele se retrag in stup, incurajand viespe sa intre, apoi brusc un grup mare, de cca. 500 de albine formeaza o sfera in jurul viespii. Apoi, prin vibratiile specifice generatoare de energie termica, albinele urca temperatura din ghemul respectiv pana la 47 de grade celsius, nivel la care viespea nu mai rezista si este ucisa, albinele supravietuind gratie abilitatii de a suporta temperaturi mai mari.
De remarcat ca viepsea uriasa japoneza face si numeroase victime umane prin intepare, avand in vedere ca introduce o cantitate mare de venin odata cu intepatura.
Cam atat despre cele trei viespi. As vrea sa mai spun cateva lucruri despre o alta confuzie care a facut ceva valuri anul acesta, insa cu alta ocazie.
Astept si comentariile si adaugirile voastre pentru a face cat mai multa lumina in aceasta privinta.
Later Edit: Si nu… nici Scolia | megascolia maculata flavifrons nu are de-a face cu Viespea uriasa japoneza(sau cu varietatile sale) 🙂
Chelifer Cancroides. Pseudoscorpionul in lupta contra Varroa
Postarea de azi are ca subiect un “chirias” al stupilor mei, care mi-a atras atentia si pe care l-am descoperit si imortalizat in 2011 in stupina din Dambovita.
Este vorba de Pseudoscorpion/Chelifer Cancroides. Cunoscut la noi in tara cu numele de “Scorpionul fals” sau “Scorpia de hartie” care este un fel de paianjen cu o asemanare foarte mare cu un scorpion, de unde si numele. Totusi o arahnida, chiar daca una cu infatisare de scorpion.
Pana acum stiam ca prezenta scorpionului fals in stupina este utila, intrucat aceasta se hraneste cu ouale de molia cerii, un daunator al coloniei de albine, si cu oua de furnici, nici acestea de neglijat in apropierea stupilor(sau uneori chiar in stupi, am vazut cazuri).
M-am bucurat deci, la vremea respectiva, de prezenta sa in stupii mei. De atunci, sporadic, mi-a mai atras atentia de cateva ori, insa fara a ma mai apleca asupra evenimentului cu foarte mare curiozitate.
Curiozitatea imi este insa starnita, din nou, in aceste zile cand, pornind de la o postare pe stuparitul, am dat de un proiect deosebit de interesant. Un grup de oameni incearca sa foloseasca Pseudoscorpionul in lupta contra varroa destructor.
Majoritatea apicultorilor cunosc, ceea ce ar trebui sa cunoastem cu totii, ca incepand din anii 70 cand varroa a fost semnalat pentru prima data in Europa, si pana astazi, varroa destructor a devenit cel mai mare daunator, cel mai mare pericol pentru coloniile de albine, la nivel mondial.
Iata de ce, sa descoperi ca ar putea exista un aliat care, traind in simbioza in colonia de albine, ar putea ajuta la inlaturarea acestui flagel, nu e de ici de colo.
Va dati seama ce inseamna sa putem folosi aceasta “arma” in lupta contra varroa, care sa ne ajute sa renuntam la toate porcariile si chimicalele cu care sunt infestati stupii, deci toata mierea si produsele apicole? Porcarii si chimicale care pe langa faptul ca ne otravesc viata, pe deasupra nici nu ne scapa de acarieni ci mai degraba, cu timpul, ii face mai puternici si mai rezistenti?
Ar putea fi popularea coloniilor de albine cu pseudoscorpioni o alternativa? Ar putea fi benefica o fortare a acestei simbioze? Poate ca da.
Iata, in filmul de mai jos, cum scorpionul fals se hraneste “sugand” acarienii varroa cu care este izolat.
Exista parerea ca pseudoscorpionul ar fi trait inca din vechime in simbioza cu albina, simbioza indrerupta de apicultor, odata cu aparitia stupilor moderni si tratarea acestora cu substante chimice.
Sunt insa si voci care spun ca introducerea fortata a unui nou pradator, in colonia de albine, nu ar fi chiar cea mai fericita varianta.
Care varianta este cea corecta?
Doar timpul si experientele care vor urma ne vor da raspunsul candva. Singura convingere personala pe care o am este ca folosirea substantelor mai mult sau mai putin chimice, de multe ori fara discernamant, nu este nici pe departe varianta buna.
Pentru o documentare completa asupra subiectului va pun linkul catre sursa: http://beenature-project.com/
O lupta castigata in razboiul contra pesticidelor neonicotinoide
Imi promisesem ca voi incerca sa postez mai des pe blog, dorindu-mi chiar performanta unei postari zilnice. Planurile mi-au fost insa naruite odata cu venirea primaverii. Sunt extrem de ocupat cu stupina, m-am avantat cu pieptul inainte si acum trag ponoasele. Chiar daca e o activitate extrem de placuta si relaxanta apicultura se dovedeste extrem de cronofaga, asa ca pe aici, prin virtual, trec mai rar. Nu-i bai, recuperez eu cumva.
Vestea aceasta insa merita sacrificiul catorva minute pentru ca ma bucura tare. Scarbit fiind de ploconismul decidentilor de la Bucuresti in fata marilor companii producatoare de otravuri, azi am gasit o stire excelenta.
Pentru doi ani, pesticidele neonicotinoide sunt interzise in Europa
Asa ca azi am un nou motiv de bucurie, pe care vreau sa vi-l impartasesc. Un motiv de bucurie ca prin apartenenta la UE suntem uneori aparati de cretinismul decidentilor de la Bucuresti. Acestia, cei care ar trebui sa ne reprezinte interesele, dupa cum stiti probabil, au votat pentru folosirea acestor otravuri.
Bine ar fi ca acest “armistitiu” de doi ani sa ne fie util pentru a strange randurile in vederea castigarii acestui razboi.
Cititi, va rog, direct de la sursa detaliile acestei stiri: apinews.com
Program administrativ in stupina
Am ajuns azi la stupi, tocmai la timp sa prind albinele intr-o activitate sustinuta. Carau polen abundent, de mai multe culori si, se pare, si ceva nectar.
Nu am lucrat la stupi insa am muncit toata ziua, in cea mai mare parte la curatenie prin gradina. Program adiministrativ, carevasazica.
M-am uitat doar in cativa stupi sa verific daca e necesar sa introduc rame la ouat, dar mai am de asteptat cateva zile. Am scos din stupi pungile puse ultima data cu miere, care fusese consumata. Am ajuns la timp, deja la doi stupi se chinuiau sa scoata punga pe urdinis.
Am mai bagat niste rame cu miere de la rezerva la cateva familii cu rezervele la minim, am mai zgariat cate o rama si cam asta cu albinele.
Am mai gasit o problema la o regina, in sensul ca pana la aceasta ora nu incepuse depunerea pontei. Observasem lipsa oualelor la ultimu control, pe 02 aprilie mi-am notat sa verific la cateva zile insa am uita sa o fac pana azi. Azi deja depopularea era vizibila si regina tot nu incepuse sa depuna oua. Ca atarea am sacrificat-o strivind-o pe rame si maine, cand albinele se vor simti orfane, voi unifica cele aproximativ 3 rame bine populate(din sapte) cu unul din stupii vecini.
Nu stiu ce s-a intamplat cu ea. Era regina tanara din 2012, va trebui sa verific in notite sa ii vad istoricul anului trecut.
Am facut si cateva poze prin stupina, voi reveni si cu poze imediat ce voi avea o conexiune mai buna la internet pentru a descarca pozele.
Tara nimanui.
Azi am chiulit din stupina, am mers cu copii in vizita la bunici, intr-o comuna din judetul Arges. Am facut o mica plimbare si am ramas perplex la dezastrul produs de oameni padurilor.
Fiecare bucatica de padure pe care o stiam din copilarie a disparut pur si simplu. Satenii au dat iama in fiecare copac mai gros ca pe brat si au taiat totul la ras. In fiecare curte sunt, la vedere, fara nicio fereala, stive imense de lemne care pot asigura incalzirea pentru cateva ierni.
Intrebam parintii cum de s-a ajuns aici, de ce autoritatile nu s-au implicat. Raspunsul lor:
– Nu au ce sa faca mama, a venit politia cu jandarmii si au plecat cum au venit.
E foarte clar pentru mine ca traim intr-o tara in care de la varf pana la ultimul satean din satul meu de bastina, de la vladica pana la opinca, ne bagam picioarele in ea de lege si facem fix ce ne duce capul pe fiecare. Vladica isi baga picioarele in ea de lege doar ca sa puna mana pe guvernare, opinca rade tot ce apuca fara sa se gandeasca la raul pe care si-l face cu propria mana.
Pentru altcineva poate ca este nesemnificativa aceasta intamplare, insa mie imi demonstreaza ca tara pur si simplu a scapat de sub control.
Ploua ploaia…
Azi am avut ceva de lucru pe la stupina. Plecat din Bucuresti pe vreme relativ buna, ajuns la stupina pe… ploaie…
Cand sa renunt si sa ma intorc spre casa, “norii s-au mai razbunat” si mi-au permis sa mai stau si prin locuri descoperite.
A plouat ceva, santul de drenaj fiind plin de apa. Tot ma chinui sa pun niste gazon si sa pregatesc locul pentru pepiniera si vremea asta nu ma lasa deloc.
Albinele au prins vreo ora de zbor disperat dupa apa pentru puiet. Pana si pe ploaie(e adevarat ca o ploaie usoara)ieseau cate 5-6 sacagite pe minut. In pauza de zbor am observat chiar si cateva albine care aduceau polen. Bulgarasi foarte mici, cam o treime din unul normal si foarte afanati.
Uitandu-ma pe prognoza meteo am presentimentul ca si anul acesta culesul la zarzar si fructiferi va fi compromis.
Lucru in stupina.
Am profitat de ziua asta cat de cat calduroasa si mi-am deplasat picioarele catre stupina. Va rog sa nu va lasati amagiti de poza de mai jos. Este din vara trecuta, bineinteles ca si pe la mine inca mai sunt resturi de zapada. Pun poza doar sa va dau sperante 🙂
(Foto: arhiva personala | O zi de lucru in stupina)
In drum spre albine, am facut un mic popas sa iau cateva salcii pe care sa le trimit unui amic apicultor. Cu un an inaite, pe drumul spre stupina am dat de o salcie care infloreste foarte devreme.
(Foto: arhiva personala | Zalog)
Am luat si eu cativa puieti, m-am laudat cu ei si apoi a urmat pedeapsa. O pedeapsa placuta insa pentru ca atat e de fain cand o vezi inflorind asa devreme incat o vreau imprastiata peste tot. Nu va ganditi ca e cine stie ce minune de pom, e doar o specie de salcie, numita zalog(credeam initial ca e salcie capreasca), care prin unele parti probabil abunda. In zona noastra insa este singura pe care am vazut-o. Am promis ca trimit cativa puieti insa cu vremea asta de rahat nu am reusit. Pana azi, cand m-am oprit si am luat ultimii puieti ce puteau fi luati fara a afecta restul. Crestem potentialul melifer al olteniei care va sa zica… 🙂
Asa… Apoi, ajuns la stupina am inceput prin a ma ruga pentru un pic de soare. Desi prognoza promitea vreme de scurmat in stup, ajuns acolo am fost primit de un cer posomorat si nici macar o albina nu se zarea printre stupi. Am rezistat insa si ceva mai tarziu au venit si cateva ore de vreme buna, in care albinele au zburat sanatos, ba chiar aduceau si ceva polen. Putin insa, trecut fiind deja de ora 14:00 cand a inceput sa se lumineze cerul.
(Foto: arhiva personala | Trantori)
Am reusit insa sa desfiintez o familie trantorita pe care nu am apucat sa o rezolv pana acum, din cauza vremii nefavorabile. Desi nu sunt sigur ca era vorba de o regina trantorita sau se besmeticisera, am preferat sa nu risc(negasind regina) si am scuturat familia in afara stupinei. Teoria insa nu s-a potrivit cu practica si majoritatea albinelor si trantorilor au ramas ciorchine in locul in care le-am scuturat fara a se intoarce la cei doi stupi vecini, cum speram. Spre seara, le-am bagat in stup cu o rama hranitor si le-am strans cu o diafragma. Pana maine vor face foamea si apoi, daca tot nu se dau duse, poate primesc ceva sirop. Intre timp ma mai documentez sa vad ce alta solutie as putea gasi, alta decat a le lasa sa moara in zadar. Sunt totusi vreo 4 rame de albine…
Am mai facut ceva curatenie de primavara, greblat iarba, taiat pomisorii din stupina, pierdut vremea dupa dupa un nene pe care l-am rugat sa taie niste pruni din cealalta gradina(asa-i, anul asta bem tuica 🙂 ) Ba nu avea scara, ba nu avea una, ba nu avea alta… am stat ceva timp dupa el, pana l-am lasat sa se descurce cum o sti…
Maine, desi duminica, merg din nou pentru ca profitand de fereastra de vreme buna sa le pun din nou cate o punga cu miere. Tocmai ce trebuie sa ma apuc sa o pun in pungi, asa ca va pup.
Sa fiti iubiti!
Plante melifere | Evodia
Vineri, pe 15 martie am avut din nou parte de munca in stupina. De data asta mi-am bagat putin mainile prin pamant si am plantat cativa puieti de evodia.
Am avut sansa sa descopar in Bucuresti cativa puieti dezvoltati in mod natural din semintele unor arbori mari si foarte bine dezvoltati.
Asa ca am scos cativa asemenea puieti, de marimi diferite si i-am mutat pe terenul in care am stupina.
Am plantat 4 bucati mai dezvoltate pe locul, cel mai probabil, definitiv de-a lungul gardului ce desparte gradina de proprietatea vecina, la distanta regulamentara de 2,5 metri.
Mai multi puieti i-am pus intr-un loc din care urmeaza sa ii transfer apoi cand voi decide unde le va fi locul. Probabil ca asta o voi face in toamna.
Pentru ca anul trecut am avut o problema grava cu buruienile care au invadat si distrus tot ce am plantat in primavara, anul acesta voi folosi folie de mulcire, care sper sa ma ajute in evitarea cu eforturi minime a buruienilor. Bineinteles, asta pentru ca nu iau sub nicio forma in calcul folosirea ierbicidelor. Se ocupa altii de otravirea naturii in acest fel, nu trebuie sa imi mai aduc si eu aportul.
Terra. Lumea oamenilor absurzi
Am dat azi, din intamplare, via zf.ro de un video de exceptie creat de japonezul Isao Hashimoto, care fixeaza pe harta lumii toate testele|exploziile nucleare de-a lungul timpului, din 1945 pana in 1998. In total 2053 de explozii nucleare. Privind harta respectiva nu poti sa nu te intrebi, “cat ne mai rabzi, pamantule?!”
Nu strica sa meditam, in fiecare zi, in fiecare ora, minut sau secunda, ce lume lasam copiilor nostri?