O serie interesanta, despre cum se practica apicultura acum ceva ani:
O metoda de exploatare ce pare interesanta:
Sper ca v-am fost de folos,
Alin
Contributii ViBeeo | Alin
2
Category Archives: Tehnica Apicola
Prezentarea Ernst Wagner, de la Hamba Sibiu
Scriam cu ceva timp in urma despre un nou eveniment la Hamba langa Sibiu. Desi nu eram prea hotarat pana la urma am mers sa vad despre ce-i vorba.
Nu am multe de spus. De data asta nu a fost pe sufletul meu. Dupa un drum obositor Bucuresti-Sibiu/Hamba am gasit un Ernst Wagner care seamana izbitor cu Ursu. Prea multa concentrare pe ce stupi minune construieste dumnealui si cum se straduiesc colegii sai nemti “sa il defaimeze pe la cursurile pe care le tin“.
Al doilea subiect important a fost cat de minunata e regina buckfast si cat de “praf” e carnica sau neaosa noastra. Adica noi astia care nu folosim buckfast suntem un fel de aia care “se joaca cu ea in tarana”.
“Ma lasi ma…?” ar zice baietii astia de tot isi fac veacu’ pe langa blocul meu…
Seminarul s-a tinut totusi “cu casa inchisa” numarand “grosso modo” 130-150 de persoane prezente. O inghesuiala sufocanta pentru ca oamenii de pe la noi nu stiu ce inseamna o invitatie/confirmare si ca nu e cuser sa pici asa tam nesam pe capul omului.
Au fost multe persoane peste cele confirmate insa am intrat cu totii in sala, doar nu era sa-i intoarca omul din drum(eu asa as fi facut…) La inceput m-am gandit ca faptul ca seminarul nu a fost platit ar fi cauza insa costurile de deplasare nu sunt neglijabile, deci nu cred ca asta e motivul. Pur si simplu cred ca sunt oameni care il admira chiar daca eu nu rezonez cu stilul respectiv de a face apicultura.
Ce nu mi-a placut(pe langa cele de mai sus):
Pe langa faptul ca se plangea la fiecare 30 de minute de cate ceva, Ernst Wagner manifesta o atitudine nepotrivita unor asemenea intruniri, prea plin de el, prea ca de la profesor la elev tampit, asta in conditiile in care in sala erau minim 10-15 apicultori care din punct de vedere profesionalism i-ar putea da lejer palme la fund.
Ca sa intelegeti si mai bine de ce nu simpatizez genul, citez cateva afirmatii pe care mi le-am notat atent spre aducere aminte:
“Dar cine mai numara varroa, nu mai bine numaram banii?“(vorbind despre inutilitatea soclului cu sita, bun doar la a observa caderea de acarieni in urma tratamentelor)
“In Germania, unei familii de albine, i se administreaza pe sezon peste 20 kg de sirop“(si folosesc numai glucoza) Plus una bonus “Media productiei in 2015 a fost 70 de kg de miere” Pai cred si eu, la 20 de kg de siroape…
Deasemenea omul sustine ca nu creste foite in cuib primavara si cresterea de faguri o face la sfarsit de sezon, in iulie august cand creste faguri pe fondul unor completari masive cu…(ati ghicit) sirop. Pentru ca zice dumnealui “Pai daca-i cresti in primavara ii cresti pe miere” Asta poate fi o chestie pentru cei care oricum fac completari cu sirop toamna.
Rezultatele?
“In Germania in 2014 media mortalitatii familiilor de albine a fost de 40%“. Voi va mirati de asta? Ca eu dupa ce mi-am notat cele de mai sus, nu ma minunez deloc.
Ce mi-a placut:
– Doamnele de la Hamba gatesc minunat;
– La Hamba e superb;
– Am gasit, in conditiile in care de multa vreme caut, o modalitate simpla de fixare a unei scanduri de zbor cu o mobilitate mare astfel incat sa o poti scoate usor cand folosesti colectorul de polen si sa o montezi cand nu mai colectezi.
– Am reintalnit cativa prieteni, oameni minunati, cu care imi face o placere deosebita sa ma vad si de fiecare data ma despart de ei plin de energie.
LE: Am mai uitat de o notita, poate cea mai importanta. Se pare ca la Avrig nemtii vor deschide o statie de imperechere, posibil sa fi inceput chiar. Oracolul meu spune ca nu va fi in niciun caz o statie de imperechere a carpatinei. E de urmarit subiectul, pentru ca este extrem de important.
Cand albina nu tine cont de ce doresti tu.
Un sfat de care ar trebui sa tin cont de aici inainte:
“Cand faci un roi ai grija in ce parte a diafragmei ramane regina”
Insa si daca nu se va intampla asa, nu ar fi mare pacat. Hai sa va povestesc de ce…
In vara, pe langa roii care au fost formati si s-au dezvoltat in conditii normale, am avut si doua surprize, la doi roi care desi nu s-au comportat dupa asteptari, nu mi-au facut neaparat o surpriza neplacuta, ba poate chiar dimpotriva…
Ambii roi naturali, au fost introdusi in cutii scuturati pe cate 4 rame dadant cu foita de fagure artificial, fara rame cu puiet capacit, fara rama cu hrana, ca si multi altii dupa ce am terminat aceste „rezerve”. Oricum intr-o perioada de cules bun.
Cel mai probabil in momentul in care au fost scuturati, regina a ramas in partea exterioara a diafragmei si din aceasta cauza au crescut faguri de la zero in defavoarea variantei de a creste si forma cuibul pe ramele cu foite de ceara, introduse de mine.
Unul dintre ei, format intr-un model de stup utilizat pe sistem clopot, la care folosesc folie in loc de podisor, a preferat sa creasca fagurii de ceara in partea stanga a diafragmei, lipind fagurii de folie si continuand pana jos, intr-o forma perfecta, paralel cu diafragma.
Pe acesta am reusit sa il mut ulterior pe rame, dupa ce am intercalat cuibul deja format, intre rame crescute. Apoi, dupa ce ponta s-a mutat pe ramele dorite, fagurii crescuti natural au mers catre margine si, odata ramasi fara puiet, doar cu rezervele de miere, au trecut la curatat dupa diafragma.
In final, am reusit sa am un cuib asa cum l-am dorit, fagurii crescuti urmand ai folosi in primavara pentru a starta cresterea fagurilor naturali, fara foita de ceara.
Cel de-al doilea roi, scuturat intr-un stup cu podisor din lemn, si-a crescut fagurii tot in exteriorul cuibului dorit de mine, insa fara a mai respecta paralelismul cu diafragma. Fagurii crescuti ca intr-un buduroi, au fost prea in margine cutiei si nu am mai reusit intercalarea cuibului intre rame. Asa ca au ramas in continuare asa si nu imi pare rau. In primavara, cel mai probabil voi folosi podisorul, cu tot cu faguri, pentru polpularea unui buduroi. Ramane insa de vazut daca va trece peste iarna asa cum se afla, rezervele de miere fiind destul de mici. Vremea inca frumoasa imi va permite probabil sa rezolv si acest neajuns.
Bineintele, prima greseala, in ambele cazuri este ca nu am verificat, dupa o perioada de timp rezonabila de timp de la formare, situatia lor. Insa, sub tavalugul lipsei crunte de timp, asta s-a intamplat cu multi altii, care s-au dezvoltat conform asteptarilor.
Oricum, una peste alta, nimic nu se pierde, m-am ales cel putin cu cateva poze frumoase.
VARROOZĂ, LOCA ŞI NOZEMA, BOLILE ŞI DĂUNATORII ALBINELOR. – O provocare pentru viitorul apiculturii | Dr. Wolfgang Ritter
In week-endul trecut, pe 20 iunie, am participat la o prezentare sustinuta de Dr. Wolfgang Ritter din Germania(autorul cunoscutei lucrari “Bolile albinelor”) la Hamba, in apropiere de Sibiu. Evenimentul a avut tema “VARROOZĂ, LOCA ŞI NOZEMA, BOLILE ŞI DĂUNATORII ALBINELOR. – O provocare pentru viitorul apiculturii” si a fost organizat de asociatia Melikoleg.
Foto: Arhiva personala|Dr. Wolfgang Ritter
Pe parcursul zilei, pe langa reintalnirea cu cativa colegi apicultori si intalnirea altora noi, am aflat informatii interesante legate de bolile si daunatorii albinelor. Chiar daca la prima vedere pare ca se spun lucruri deja cunoscute este important sa participi la acest gen de conferinte, pentru ca primesti ca un fel de certificare a faptului ca ai inteles lucrurile corect, sau, acolo unde nu le-ai inteles, sa lamuresti niste lucruri. Sa afli direct parerea Dr. Wolfgang Ritter, legat de bolile albinelor, nu e putin lucru si am plecat de acolo cu o imagine mai buna a ce inseamna mijloacele si procedurile de preventie si managementul situatiilor de criza care pot aparea intr-o stupina.
Lucruri complicate sau de neinteles se dezvaluie dintr-o data in simplitatea lor, atunci cand vezi logica lucrurilor, explicata de expertii domeniului.
Foto: Arhiva personala|Dr. Wolfgang Ritter
Astfel, am inteles de exemplu, atat de clar, de ce sunt foarte importante tratamentele antivarroa exact in perioada sfarsitului de iulie/inceput de luna august, cand curba de dezvoltare a familiei de albine porneste in jos iar cea a coloniei de acarieni incepe sa creasca.
Pe langa asta am facut cunostinta pe viu si cu celebrul gandac de stup(Aethina Tumida) adus “la pachet” pentru a ne fi prezentat, la noi din fericire nefiind inca prezent.
Foto: Arhiva personala|Gandacul de stup(Aethina Tumida)
Desi aveam deja in biblioteca lucrarea “Bolile albinelor” – carte de capatai a apicultorului preocupat de sanatatea albinelor, am plecat si cu un exemplar cu autograful autorului care isi va gasi un loc de cinste in biblioteca stupinei.
Recuperare roi Bucuresti
foto: arhiva personala(atentie, aceasta poza face parte din arhiva personala. Nu garantez ca vezi gasi acolo acelasi lucru 🙂 )
Azi, in timp ce lucram in stupina cu un prieten, am primit un apel telefonic care da, iata, startul recuperarii de roiuri din Bucuresti in 2015. Anul trecut, doritorii de senzatii tari in bazait de albine nu au fost prea numerosi, poate anual acesta lucrurile vor sta mai altfel.
Ca sa nu ma pierd inutil in detalii va anunt ca in Bucuresti sectorul 1, pe strada Proletarului, la capatul tramvaiului 45 pe soseaua Chitilei, va asteapta un roi care doreste sa fie pus intr-o cutie si sa produca miere pentru voi, pe masura priceperii si dragostei pe care i-o veti dedica.
Cine doreste sa il recupereze ma poate contacta printr-un comentariu.
LE: Pentru ca plec in stupina si nu voi putea raspunde rapid va las aici datele de contact pentru recuperarea roiului.
Strada Proletarului nr. 32
sector 1, la capatul tramvaiului 45 pe soseaua chitilei
Roiul se afla ieri intr-un par din curte.
Telefon: 0729 061 310
harta: https://goo.gl/sMclVZ
Scoala Apicola
Am avut, cu putin timp in urma, parte de o experienta placuta si surpinzatoare.
Intarziat foarte mult cu lucrarile necesare in stupina am apelat public la colegi apicultori care si-ar dori sa experimenteze pe viu ce inseamna lucrul intr-o stupina.
Deal-ul era simplu. Eu primeam ajutor la ce ma ardea pe mine atunci, mai precis lipirea foitelor de ceara pe niste rame, ei primeau o “plata”, calculata corect, constand in familii de albine sau roi cu care sa poata incepe o stupina proprie sau sa o dezvolte pe cea existenta.
Experienta este primita gratis.
Spuneam ca am fost placut surprins pentru ca am constatat ca raspunsurile pozitive la apelul meu au fost peste asteptari si am rezolvat problema cu foitele in doar 2 zile. In timpul acelor doua zile ne-am impartasit reciproc lucruri care ne vor ajuta foarte mult de aici inainte.
De atunci m-am tot gandit cum sa fac sa pun in practica acest lucru, contactul direct dintre apicultori cu oarecare experienta si cei carora le lipseste lucrul practic intr-o stupina.
Asa ca am initiat un proiect numit ScoalaApicola.ro pe care imi doresc ca impreuna cu cei care se vor alatura sa il dezvolt cat mai mult in beneficiul nostru, al tuturor.
Mereu pe fuga, vine salcamul peste noi, nici acum nu am timp sa termina aceasta postare. Revin cu detalii in curand sa incepem sa construim echipa. Pana atunci m-ar ajuta enorm un feedback in cazul in care am fost coerent si ati inteles ceva din ce am scris aici 🙂
Daca esti interesat de practica apicola de tip “beginner level” te rog sa lasi un comentariu cu parerea ta si datele tale de contact(nu le voi face publice, decat daca specifici ca nu te deranjeaza asta)
Mai invatam cate ceva despre miere si albine
Inainte de culcare, vreau sa scriu o postare scurta, mai mult ca sa fiu sigur ca nu uit subiectul. Deci voi reveni probabil sa dezvolt.
Azi m-am reintors de la Cluj, dupa o lipsa de cateva zile de langa familie. Am luat parte a un eveniment/seminar pe teme apicole, organizat de RNDR Unde au fost si cateva prezentari pe teme apiterapeutice, deci interesante.
Pe de alta parte, mi-a fos dat sa asist la cel mai bizar(in ziua respectiva as fi spus stupid) speech tinut de o persoana, la prima vedere normala, chiar daca stiam personajul ca avand un orgoliu scapat din limitele normalului.
Nu cred ca voi mai avea curand parte de o asemenea enormitate, “Tata” limbajului de lemn, pe care nici tovarasul Ilici nu l-ar fi putut depasi in anii lui de glorie…
Pe cuvant… “ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului” e “parfum” fata de balivernele pe care Radu Pandrea de la “Viitor sanatos, din plastic” ni le-a insirat timp de vreo 15 minute fara a spune pana la final ceva(stiu ca nu intelegeti mare lucru, dar v-am zis… doar ce m-am intors de pe drum…)
Ma rog…
Apoi, timp de doua zile incarcate, am participat la primul curs de degustare de miere din Romania, organizat la USAMV Cluj-Napoca si sustinut de Etienne Bruneau – presedinte al Comisiei de Calitate si Tehnologie apicola din Apimondia, .
Timp de doua zile am invatat teoretic si practic sa degusta o miere, sa ghicim ce tip de miere este, sa identificam arome si gusturi, sa identificam posibile “adausuri” si multe altele.
Am degustat in jur de 50 de tipuri de miere(la un moment dat le-am pierdut sirul, dar pe aici pe aproape…) unele extraordinar de fine altele care mai, mai ca iti intorceau stomacul pe dos 🙂 Mierea de papadie, mierea de hrisca… bleah… Noroc ca mai exista si o miere de lavanda…(asta imi aminteste de prietenii mei pe care trebuie sa ii sunt entru comanda de butasi)
M-am lungit. Sper sa revin maine sa inchei, pentru ca sunt multe de scris.
Hraniri de primavara
Azi am facut o vizita scurta la stupina. Am pus la albine cate o portie de miere. Miere cristalizata, portia cuvenita de protofil si apoi pusa la punga a cate un kilogram si data direct pe rame. Sper sa le foloseasca, avand in vedere ca se asteapta cateva zile de vreme mai urata.
Terminand relativ repede cu albinele am incercat sa mai fac cate ceva si prin gradina. Am incercat sa pregatesc terenul pentru cele cateva legume pe care intentionam sa le plantam si pentru puietii de paulownia tomentosa, evodia hupehensis, salix cinerea(zalogul meu drag) castanii comestibili si celelalte plante melifere pe care trebuie sa le tranfer in pepiniera.
Din pacate insa insa timpul nu a fost prietenul meu. Nici nu am simtit cand s-a lasat inserarea si am fost nevoit sa intrerup lucrul si sa plec spre casa. Sper ca vei cu prognoza meteo sa fie niste mincinosi si sa apuc sa mai lucrez cate ceva inainte de ploi.
De primavara. Largirea cuibului.
Azi am avut zi plina de lucru in stupina. Am ramas oarecum in urma cu largirea cuibului si trebuia facuta si treaba asta.
Am avut noroc ca largisem cu ceva timp in urma prin intoarcerea ramelor, dar chiar si asa, am ajuns la momentul oportun, poate ceva ceva cam tarziu. Majoritatea stupilor aveau pontate, frumos, compact, inclusiv ramele marginase si fagurasi crescuti pe diafragma.
Am largit cu faguri negri, buni de ouat, la cei mai multi chiar cu doi faguri. Acum, avand in vedere ca vremea s-a inrautatit ma intreb daca nu cumva am gresit, insa acum “ce e facut, e bun facut”. Astept cu nerabdare sa verific, insa cred ca nu am fortat prea tare, avand in vedere ca aveau mult puiet capacit copt, care ecloza si multa albina pe rame. De-acum asteptam…
Nu am reust sa termin toti stupii, mi-au mai ramas vreo zece, pentru ca pe seara am avut pe cineva in vizita la stupina si cand am reluat lucrul deja albinele sareau pe mine ca pe urs. Asa ca am renuntat si voi avea ocazia sa fac diferenta intre cei care inca mai asteapta cu largirea si cei care am largit cu 2 rame.
Cu alte cuvinte material didactic, fara vrere.
Primavara, verificare.
Marti, pe 01 aprilie, am ajuns la stupina putin ingrijorat ca am amanat largirea cuiburilor la albine. Asta pentru ca tot aud, “am largit”, “am crescut x rame”…. Tot aveam impresia ca am ramas oarecum in urma, chiar daca la majoritatea am largit prin intoarcerea ramelor la 180 de grade.
Odata deschisi 4 stupi, de proba, am constatat ca mi-am luat prima pacaleala. Cu exceptia unuia care crescuse cativa fagurasi pe diafragma, nu se simteau prea “inghesuiti”. Reginele oua bine, intra polen, intra nectar, suntem in grafic.
Asa ca i-am lasat si m-am ocupat cu altele. Ceva pomi, ceva curatenie de primavara…