Desi calendaristic primavara inca nu a sosit pe meleagurile noastre, evolutia vremii si prognoza pentru urmatoarea perioada ma indreptateste, cred eu, sa devansez putin si sa consider ca e momentul pentru a face primul control de primavara.
Ca atare azi, 12 februarie 2014, profitand de cele peste 17 grade celsius am procedat la primul cotrol de primavara in stupina.
Am stramtorat cuiburile, din fiecare stup scotand cate o rama, chiar 2 in cateva cazuri unde era necesar.
Fiecare stup, exceptandu-i pe cei in sistem multietajat, a primit cate un kilogram de miere, pregatita special pentru aceasta inca din toamna. In toamna, am pregatit miere poliflora in amestec cu protofil, care pastrata in peturi de 5 litri/7 kilograme, a cristalizat peste iarna.
Acum, feliata in portii a un kilogram a fost impartita fiecarui stup, fie ca avea nevoie de o hrana de siguranta, fie ca avea suficieta miere in rame, dar e timpul pentru o stimulare.
Daca evolutia vremii va cotinua ca si pana acum, sper ca spre sfarsitul lunii sa pot da si cate o turta proteica pe baza de polen si miere.
Azi, pentru ca nu o mai facusem de mult timp, am dat o fuga la stupina. Cu albinele nu am consumat timp, doar am constatat ca iernarea este in regula prin verificarea subarului si am ridicat capacul la doi stupi, unde am avut impresia ca ar fi fost un consum mai mare. Ierneaza excelent, este concluzia, insa astept primavara sa vad daca e o concluzie corecta.
In rest am mai aranjat ceva treburi ramase in stand by de anul trecut.
Am transvazat(adica mutat de pe drojdii) si niste vin alb pe care din pacate nu am apucat sa-l gust. La culoare arata fain insa trebuie sa ajung acasa si odata masina parcata pot constata si restul.
Am dat de o stire interesanta via Google+ din care aflu de un alt lucru extraordinar, pe care albinele noastre il pot face. Ideea pare simpla si plauzibila chiar daca legatura cu cancerul imi pare putin fortata, probabil pentru a crea un impact mai puternic.
Pe scurt, dezeen.com prezinta “inventia” designerului portughez Susana Soares cu ajutorul careia albinele melifere pot detecta cancerul pacientilor, prin mirosurile emanate de aerul expirat de acestia.
Initial albinele sunt expuse unei dresuri cu sirop de zahar imbogatit cu un miros specific acestei boli.
Dispozitivul consta intr-un recipient sferic de sticla, care la randul sau prezinta o incinta mai mica in care se face hranirea de dresaj a albinelor. In momentul diagnosticului, albinele sunt introduse in bolul de sticla si pacientul respira printr-un orificiu. Astfel, daca albinele vor detecta mirosul specific bolii in respiratia pacientului, se vor grabi sa intre in incinta respectiva pentru a se hrani, in urma reflexului dobandit anterior prin hranirile de dresaj.
Albinele, spun cercetatorii, pot fi instruite sa detecteze mirosuri chimice specifice cancerului de piele, pulmonar sau pancreatic, diabetul, tuberculoza, etc
Am avut in trecut cateva discutii contradictorii cu apicultori care spuneau ca folosesc cu succes pentru colectarea propolisului “plasa antitantari”
Desi nu folosisem aceasta metoda, imi exprimam parerea ca nu e o metoda buna, stiut fiind ca albinele rod acest material.
Aproape toti ma contraziceau si mai mai ca am dat inapoi. Dar cum imi place sa imi documentez parerile pe care le expun, iata, mai sus, de ce nu va recomand utilizarea plasei de tantari pentru colectarea propolisului. Observati ca, dupa 5 saptamani de utilizare, albinele au ros plasa si resturile de material care vor ramane la recoltare nu au nicio legatura cu propolisul.
Asa ca plasa asta, imediat dupa sedinta foto, merge la gunoi impreuna cu celelalte.
Ieri am vandut niste roi carora nu am apucat sa le marchez reginele. Inainte sa ajunga cumparatorul, intarziind peste ora stabilita, am purces sa i le marchez pana se facea seara.
Pentru marcare am folosit marker uniPosca si dispozitiv din acesta http://www.stuparitul.com/imaginiapic/marcator1.jpg
Toate bune si frumoase pana cand dupa marcare una din regine a ramas inerta in tub. Ziceai ca e moarta de o saptamana… Am asteptat cateva secunde, tot intrebandu-ma cu ce am gresit, dupa care am decis sa o las pe rame, apoi dupa un timp sa unific roiul.
Mai tarziu, sosind cumparatorul si povestindu-i de intamplare, am vrut sa ii arat impricinata. Cand colo, ce sa vezi… Regina se plimba fara nicio treaba printre albinele sale. Nu mai avea nimic.
Acum nu stiu ce sa cred, a patit ceva la marcare si si-a revenit ulterior, o forma de narcoza, un soc, ceva… sau pur si simplu a fost o metoda de aparare, facand pe moarta[cam cum facem noi cu ursul : )]
E prima intamplare de genul asta prin care trec si sunt tare curios cum se va comporta regina. Abia astept sa ajung din nou in stupina, sa verific daca e teafara si si face treaba bine.
Miercuri, 15 mai 2013 am recuperat primul roi dintr-un copac, in anul 2013.
Dintr-o familie intrata in frigurile roitului am luat regina batrana si am mutat-o facand un roi artificial, apoi am mai facut inca un roi caruia i-am lasat prea multe botci. O mana de albine, a zburat dintr-o roinita in care am facut roiul mai mic, caruia i-am lasat 3 botci. Doua capacite si una necapacite. Sa fiu sigur ca se imperecheaza o regina. Si astfel m-am asigurat doar ca mai fac un roi… 🙂
L-am surprins in timpul formarii roiului natural, parasind roinita si l-am stropit bine cu un pulverizator, dandu-i impresia unei ploi pentru a-l obliga sa coboare. Coboratul insa a insemnat ca s-a asezat in cel mai inalt copac din stupina. La prima vedere imposibil de recuperat, m-am ambitionat sa nu il las si pana la urma am reusit.
(a zburat de aici, din roinita cu semnul galben la urdinis)
(s-a asezat in varful copacului mare din imagine)
Mi-am luat intai ustensilele necesare. Foarfeca, topor, fierastrau, pentru a-mi crea “poteca” prin copac pana la ultima creanga din varf, unde o gasit de socotinta sa se aseze. Nu a fost atat de dificil, pana la urma am avut nevoie doar de foarfeca.
Apoi scara, franghia si o roinita cu o rama cu miere si un fagure crescut. Intentionam ca dupa ce urc si “pregatesc terenul” sa cobor si sa pun in roinita si o rama cu puiet larvar, insa nu a mai fost necesar. Odata sus, nu am mai avut pofta sa cobor.
Regret ca nu am avut un fotograf de ocazie pe langa mine si trepiedeul e defect, asa ca nu am reusit sa ma surpind in mijlocul actiunii.
Oricum, dupa o sedinta de alpinism utilitar, cateva intepaturi, cele mai placute primite vreodata, cateva julituri si ceva leganat de vant in varful copacului, roiul se afla acum bine sanatos in roinita pregatita, pus la racoare pana ii voi gasi un loc in stupina.
Pentru ca doar ambitia m-a facut sa il recuperez, pentru ca vreau sa reduc numarul de colonii din stupina si hotarasem ca nu mai recuperez roiurile zburate, il voi darui unui incepator, sau nu neaparat incepator, cel mai probabil in cadrul unui concurs de aici, de pe blog.
Asta dupa ce, bineinteles, ma voi ingriji, ajutandu-l pentru ca roiul sa se dezvolte frumos. Ramane doar sa ma gandesc la modul in care voi concepe acest concurs.
Video:
Cum se aseaza in cel mai inalt pom:
Prin stropire cu apa sa “lovit” cu nisip, de cele mai multe ori un roi renunta la zbor si se aseaza in apropiere. Aici, eu am folosit un pulverizator cu apa.
Azi am unificat familia a carei regina nu oua cu unul din stupii vecini. Am facut unificare cu ziar, familia lasata de ieri fara regina pusa intr-un corp deasupra stupului din stanga sa, iar intre cele doua corpuri ziar. Pentru mai multa siguranta am dat si un damf de tuica. Albinele vor roade ziarul, caruia i-am facut cateva gauri cu furculita, si sper sa faca o unificare fara pierderi.
A fost o vreme favorabila, albinele au adus polen toata ziua.
Intentionam sa pregatesc azi colectoarele pe care sa le pun zilele viitoare, insa am avut mult de lucru cu alte treburi si am amanat pregatirea lor. Maine sper sa am timp sa fac asta.
Cand ai timp, i-ati punga de popcorn, aseaza-te in fotoliu si urmareste acest documentar. Mi-ar place ca ulterior sa imi scrii ce parerea ai.
Azi-noapte, pe cand dormeam,
Am visat-greseala minunata!
Ca aveam un stup de albine
Aici in inima mea
Iar albinele de aur
Faceau faguri albi
Si miere dulce
din vechile mele esecuri
Azi am fost din nou la stupina. Mi l-am luat pe Voiculescul meu personal la subrat si am mers sa verific cum ierneaza stupii. Desi ii ascultasem inainte de sarbatori, putin ingrijorat de ce se scrie pe forum si tinand cont si ca in urma cu o saptamana si ceva am facut o mutare a stupilor, asezandu-i intr-o noua configuratie, am zis sa ma asigur ca totul e in regula.
Cu cateva exceptii, “Voiculescu” spune ca totul e ok.
(Foto: arhiva personala | Voiculescu. Stetoscopul meu care asculta si sopteste tot la ureche)
Exceptiile?
Cel mai probabil unul a ramas fara regina sau a fost deranjat de ceva, va trebui sa verific situatia lui cu prima ocazie cand vremea imi va permite.
La alti sase mi s-a parut ca nu raspund prea sanatos la ciocanitul in cutie si ridicand capacul am observat si ceva albine deasupra, pe rame. Asa ca le-am pus preventiv cate o turta, desi apoi, pe drumul spre casa, am concluzionat ca m-am cam grabit.
La unul din acestia sase insa am constatat un lucru extrem de neplacut. Nu imi dau seama din ce cauza a facut foarte tare condens, undeva in coltul din dreapta care s-a transformat in gheata. Ramele destul de urate pe o portiune unde au inceput sa faca mucegai. Am verificat si parea ca stupul e bine inchis, folia inchidea bine, insa am mai aranjat putin si nu am ce sa fac decat sa astept o zi in care sa pot interveni.
Iarna, coloniile de albine trebuie cat mai putin deranjate. Chiar si verificarile noastre, ale apicultorilor, atunci cand vrem sa ne asiguram ca ierneaza in conditii optime si ca totul este in regula, trebuie facute cu un deranj minim. Orice deranj, cat de mic, inseamna o agitatie inutila si daunatoare a cuibului de iernare.
Ca sa facem totusi observatiile necesare, pentru ca nici de izbeliste nu le putem lasa, avem doua posibilitati la indemana.
Ascultarea. Se face cu un stetoscop pozitionat la urdinis sau pe peretele lateral pe care este pozitionat cuibul(eu incerc astfel sa ghicesc si pozitia ghemului pe orizontala)
In lipsa stetoscopului se poate folosi un furtun subtire care sa poata fi introdus pe urdinis.
Daca si furtunul ne lipseste ascultarea se poate face lipind urechea de peretele stupului si ciocanind scurt in perete.
In functie de zgomotul pe care il scot albinele ne putem da seama de conditiile in care decurge iernarea.
– Zumzet slab, un fosnet abia auzit – posibil lipsa hranei
– Zumzet puternic, prelung, agitat – posibil lipsa regina sau un deranj extern al coloniei. Eventual un deranj cauzat de un soarece in interiorul stupului.
– Zumzet puternic vioi care inceteaza in cateva secunde – stare buna a coloniei
Verificarea consumului de hrana. In afara de ascultarea cuibului, o imagine a procesului de iernare ne putem face, in cazul stupilor cu soclu antivarroa, studiind subarul care pastreaza urmele de rosatura creata de cuib.
Mai sus, un subar care ne arata ca familia stransa pe 8 rame(7 intervale de albina) ierneaza corect. Fagurii de miere sunt consumati in prima treime din fata a ramelor, cu rosatura de granulatie fina.
