Mi-am tot promis ca scriu o sinteza a rezultatelor “vanatoarei de roiuri” pentru care, la un moment dat, am cerut sprijinul colegilor apicultori.

Tin minte ca acum cativa ani, cand faceam primii pasi in aceasta fascinanta activitate, apicultura, as fi facut orice pentru prinderea unui roi “din salbaticie”. Ma rog, in sensul de a nu fi din stupina mea.
La un moment dat stiu ca aveam chiar si o idee de afacere(excelenta, desigur 🙂 ) legata de prinderea roiurilor, uitata insa in sertar, alaturi de multe altele, la stadiul de “doar idee”

Anul acesta am fost bombardat cu apeluri de la diferiti cetateni, majoritatea din Bucuresti, cu rugamintea de a-i scapa de roii asezati pe proprietatea lor si de care se temeau, necunoscatori ai tainelor apiculturii fiind.

M-am asteptat sa gasesc si alti apicultori care, pe langa dorinta de a ajuta albina, sa-si doreasca marirea stupinei cu cheltuieli minime. Nu a fost insa sa fie asa. Nu ca nu am gasit, insa ma asteptam ca numarul lor sa fie mai mare. Ignorand direct contactele de genul de “da’ cam cat de mare e, se merita?“, “dar daca e sa vin, il iau usor?” am impartit cca 15 roiuri cu 2 prieteni apicultori.
Ma gandesc sa ii rog ca la un moment dat sa isi povesteasca aici aceste experiente, daca vor binevoi.

Pana atunci eu pot spune ca am recuperat si repus pe fagasul normal 3 roiuri. Bineinteles, ma refer la cele pentru care am primit solicitari de la terti, nu discut de prea multele roiuri recuperate din stupina mea sau din jurul ei, adica cele plecate de la mine.

Primul dintre acestea, l-am luat dintr-un visin din zona Floreasca. Desi era intr-o zi de vineri cand ne pregateam sa plecam din Bucuresti cu copii, am cedat insistentelor unei doamne speriate tare de albinele care se asezasera intr-un pom din curte. Cum aveam si 3 cutii in masina pe care trebuia sa le duc la stupina lucrurile au fost mai simple.

Am ajuns pe Soseaua Fabrica de Glucoza unde am avut surpriza placuta ca totul sa mearga foarte repede, mai mult durand conversatia cu “gazdele”. Roiul, foarte frumos, pe care vi-l prezint si in poze, si-a gasit temporar, un loc caldut in una din roinite.

Catre sfasitul zilei, odata ajuns la stupina albinele au fost mutate la loc prielnic, intr-un stup model “Roger Delon”. Aici, colonia si-a pornit calatoria catre construirea unui nou salas, de la zero, construind fagurii fara a folosi foite de ceara.

Albinele incepusera deja sa isi construiasca faguri si sa isi stranga rezerve inca din pomul din care le-am luat, asa ca nu m-am mirat ca ulterior au avut o dezvoltare excelenta.

La momentul la care scriu, deja ma gandesc ca va trebui sa introduc cel de-al doilea corp la crescut.

Cam asta cu primul roi. Voi reveni intr-o alta postare si cu celelalte doua povesti.